Duminica a 4‑a după Paşti la Catedrala Patriarhală
Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârşit duminică, 11 mai 2025, Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai sfântului lăcaş de pe Colina Bucuriei.
În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Evanghelie, Preasfinţia Sa a tâlcuit înţelesurile duhovnceşti ale textului scripturistic, vorbind şi despre istoria şi utilitatea scăldătorii de la Vitezda.
„Această scăldătoare era foarte aproape de templul din Ierusalim. Era imediat în afara porţilor cetăţii, în părţile de nord ale templului şi foarte aproape de Poarta Oilor. Ea era amplasată în acest loc fiindcă fusese amenajată cu 300 de ani înainte de Hristos, în timpul Macabeilor, pentru a aproviziona templul şi viaţa liturgică de la templu cu apa necesară. Această scăldătoare era însă mult mai veche. Întâi a fost o scobitură în piatră, unde se aduna apa de ploaie, pe care iudeii o foloseau în perioada în care ploile lipseau sau atunci când Ierusalimul se confrunta cu secetă. Ea este amintită încă din vremea Prorocului Isaia. Cu 300 de ani înainte de a se petrece într‑unul din pridvoarele sale minunea relatată în Evanghelia de astăzi, ea a fost mult modernizată, în timpul Macabeilor. Era constituită dintr‑un bazin uriaş de 120 de metri lungime, 60 de metri lăţime şi 20 de metri înălţime. Aşadar, avea posibilitatea de a acumula o cantitate foarte mare de apă. Erau construite deasupra şi împrejurul ei cinci pridvoare, despre care Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spune că erau pline de bolnavi. Apa din această scăldătoare era folosită la templu pentru pregătirea jertfelor. Dintre acestea, numărul cel mai mare era cel al jertfelor de oi. De aceea, oile erau aduse de păstorii care le puneau spre vânzare lângă această poartă care a primit denumirea de Poartea Oilor. Mai întâi, jertfele trebuiau pregătite, iar aceste oi erau spălate cu apă din scăldătoarea Vitezda, după care erau introduse în cetate, duse la templul din apropiere şi jertfite la jertfelnicul din afara templului. Aceste jertfe presupuneau cantităţi mari de sânge care stropeau pietrele Altarului, dar şi pardoseala din curtea templului, unde erau aduse. Şi pentru spălarea sângelui se folosea apă din acelaşi rezervor. De aceea, li s‑a dat din timp un caracter sacru acestei scăldători şi acestei ape pentru folosirea ei legată de jertfele aduse la templu. Dacă jertfele erau considerate sfinte şi primite de Dumnezeu, şi apa aceasta era considerată sfântă şi binecuvântată. Oamenii au considerat că pentru această calitate, ea aduce beneficii sufleteşti şi trupeşti celor care cer vindecare prin mijlocirea apei”, a spus Preasfinţia Sa.
La Sfânta Liturghie au participat şi elevii care s‑au aflat în săptămâna ce a trecut în Capitală cu ocazia Olimpiadei Naţionale de Religie pentru seminarii şi licee teologice ortodoxe.