„Dumnezeu privit cu ochi de copil“

În perioada 13-15 august au avut loc, la Flămânzi, judeţul Botoşani, serbările prilejuite de Zilele oraşului Flămânzi. Acum a avut loc şi vernisajul expoziţiei de icoane realizate în cadrul taberei de vară a parohiei Flămânzi - Cordun, ediţia a VII-a.

Ca în fiecare an, la finele lunii iulie, copii din oraşul Flămânzi, care au vrut să cunoască lumea icoanelor, au păşit în curtea bisericii cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh" din Flămânzi, unii pentru prima oară, alţii pentru a şaptea, pentru a aduce la fiinţă icoane, frânturi din împărăţia lui Dumnezeu. Copiii pe care i-am îndrumat au aflat prin proprie experienţă cum din bucata de lemn se naşte o icoană, un chip care îi va privi dinspre răsărit şi către care vor privi, cu un sentiment de bucurie şi de nădejde, totodată, că sfântul pe care chiar ei l-au pictat îi va asculta şi ajuta. Bucuria este mare atunci când, mergând în ajunul Naşterii sau Botezului Domnului, vezi icoana făcută de copil, la loc de cinste, spre răsărit, şi faci într-o clipită recapitularea timpului petrecut în tabăra de pictură din 2004, sau 2005, sau 2006. Întrucât anul 2010 este an omagial al Crezului Ortodox, unele icoane reprezintă chipuri ale Sfinţilor Părinţi care au contribuit la formularea adevărului de credinţă trinitar, ca Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Spiridon sau Sf. Nicolae, sau icoana Sfintei şi Dumnezeieştii Treimi. Au fost pictate şi două icoane cu Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, întrucât anul acesta se împlinesc 50 de ani de la trecerea la cele veşnice. Vineri, 13 august, icoanele au fost duse în holul Primăriei oraşului Flămânzi, într-o expoziţie prilejuită de Zilele oraşului, urmând ca unele să revină la biserică într-o expoziţie permanentă, iar cele cu sfinţii protectori ai micilor iconari să meargă spre casele acestora, unde vor ocupa un loc de cinste. Implicarea şi străduinţa copiilor este foarte mare, întrucât ei au pictat chipul sfinţilor care îi ocrotesc pe ei, dar cu mai mare bucurie chipul sfinţilor ocrotitori ai părinţilor sau fraţilor, cu dorinţa de a le oferi acestora ca rod al mânuţelor lor harnice. Drept dovadă a dragostei faţă de această tabără stă întrebarea, de acum obişnuită, a copiilor: "La vară, când pictăm?".