Editorial: Când statul devine proxenet

Germania a legalizat prostituţia în 2002 sperând să "încetinească traficul de femei şi să reducă rolul crimei organizate în această profesie". Deoarece proprietarii de bordeluri plătesc taxe ca toţi ceilalţi patroni, ei pot accesa bazele de date guvernamentale ce includ persoanele care caută de lucru (şomeri). Ca şi ceilalţi angajatori, şi patronii de bordeluri pot fi sancţionaţi de Guvern dacă nu reuşesc să angajeze una din 15 persoane contactate în acest sens. Pe de altă parte, femeile sub 55 de ani sunt obligate să accepte orice post adecvat calificării lor, altminteri riscă să piardă ajutorul de şomaj. Cam acestea ar fi "reformele" pe care le-a făcut în domeniul protecţiei sociale Germania, o ţară cândva extrem de generoasă în privinţa şomerilor.

Dacă s-ar scrie un scenariu de film, cele de mai sus ar constitui expoziţiunea. Intriga ne-ar înfăţişa o chelneriţă de 25 de ani, specialistă în informatică, care a acceptat un post într-un bar de noapte oferit prin intermediul forţelor de muncă. Punctul culminant? Momentul în care ea se interesează mai îndeaproape despre viitorul său serviciu şi află că în atribuţiile sale ar intra şi practicarea de... servicii sexuale. Şi iată şi deznodământul: fiind împotriva convingerilor sale morale, femeia refuză postul şi, conform legislaţiei, pierde dreptul de a mai primi ajutor de şomaj. Nu ştiu dacă un astfel de film ar lua vreun Oscar. Eu i-aş acorda mai curând Zmeura de Aur, trofeul care se acordă, anual, celor mai penibile momente din cinematografie. Ce te faci însă că regizorul, Guvernul german adică, e absolut convins de succesul imens pe care îl are la public această dramă. Cele de mai sus nu au nici o legătura cu ispititoarea lume a ficţiunii. S-au petrecut aidoma şi au fost mediatizate inclusiv la noi în ţară. Nu ştiu dacă s-au luat măsuri pentru îndreptarea situaţiei. Cert e că toată retorica de doi bani care susţinea legalizarea prostituţiei a primit o lovitură puternică. Nici prin cap nu le-a trecut celor care au susţinut şi au votat legalizarea prostituţiei în Germania că soţia sau fiica lor ar putea fi, într-o bună zi, în situaţia acelei tinere de 25 de ani. A curs multă cerneală pe tema inoportunităţii şi ineficienţei legalizării prostituţiei. S-a demonstrat cu argumente care făceau referire la date statistice din experienţa unor ţări în care prostituţia e legală că nu a scăzut nici traficul de femei, nici rolul crimei organizate şi nici bolile cu transmitere sexuală nu au dispărut. Mai mult, aceste afaceri "legale" au devenit paravanul care ascunde "afaceri" cu minore, realizare de filme pentru adulţi sau care înlesneşte spălarea de bani negri. A trebuit ca lumea întreagă să afle drama unei femei pe care, practic, statul o obliga să se prostitueze. Ce alt argument mai aşteaptă cei care pot îndrepta lucrurile? P.S. Sper din tot sufletul că politicienii români vor trage cele mai juste concluzii din acest "scenariu de film".