Efectele la nivel renal, hepatic sau cardiovascular ale antiinflamatoarelor

Utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene este adesea limitată de efectele lor adverse gastrointestinale, dar şi de consecinţele care apar la nivelul altor aparate şi sisteme, şi anume efecte adverse renale, cardiovasculare, nervoase, hematologice, hepatice sau la nivelul cartilajului articular.

Dintre antiinflamatoarele nesteroidiene foarte frecvent utilizate sunt: Acidul acetilsalicilic, Ibuprofen, Ketoprofen, Diclofenac, Indometacin, Meloxicam, Piroxicam, Celecoxib. Aceste medicamente acţionează prin inhibarea unor enzime numite ciclooxigenazel (COX), astfel fiind inhibată producerea de prostaglandine (mediatorii chimici necesari apariţiei inflamaţiei). Efectele adverse la nivel renal sunt reprezentate de retenţia hidrosalină (adică acumularea de lichide în ţesuturi), de apariţia de nefrite interstiţiale sau insuficienţă renală acută reversibilă. Retenţia de lichide este mai accentuată în cazul unor antiinflamatoare nesteroidiene, de exemplu, Ibuprofen, comparativ cu administrarea altor antiinflamatoare nesteroidiene. Preexistenţa unei boli renale cronice creşte riscul de apariţie a efectelor adverse la nivel renal. Riscul de toxicitate renală creşte, în special, la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani şi, mai ales, în condiţiile asocierii cu alte medicamente. Riscul de apariţie a efectelor adverse la nivelul aparatului cardiovascular depinde de tipul de medicament antiinflamator nesteroidian. Cele mai severe efecte adverse sunt infarctul miocardic şi accidentele vasculare cerebrale. Acestea apar mai frecvent la antiinflamatoarele nesteriodiene inhibitoare selective ale COX (inhibitori selectivi ai COX1). Din cauza riscului mare de astfel de efecte adverse, Rofecoxib (cu denumirea comercială Vioxx®) a fost retras de pe piaţă în 2004. La nivelul sistemului nervos central apar efecte adverse nespecifice, cum ar fi cefaleea sau senzaţia de ameţeală. Uneori, pot să apară stări de somnolenţă sau insomnie, stare de confuzie, parestezii, tremur. Toate aceste simptome dispar la întreruperea tratamentului. Tulburările hematologice apar după perioade îndelungate de tratament. Între aceste tulburări se numără scurtarea duratei de viaţă a eritrocitelor (globulelor roşii), scăderea numărului de eritrocite şi leucocite, prelungirea timpului de sângerare şi reducerea numărului de trombocite. Spre deosebire de alte grupuri de medicamente, efectele adverse hepatice induse de antiinflamatoarele nesteroidiene sunt rare. În cazul administrării unor doze mari sau la persoanele cu afectare hepatică preexistentă pot să apară disfuncţii hepatice. În majoritatea acestor cazuri, se produce o formă uşoară a afectării hepatice, dar există şi cazuri în care pot să evolueze spre forme severe (insuficienţă hepato-renală). Un caz particular de apariţie a unor leziuni hepatice severe îl reprezintă administrarea Aspirinei la copiii cu afecţiuni febrile de natură virală. Unele antiinflamatoare nesteroidiene pot accentua leziunile existente la nivelul cartilajelor articulare, de aceea este de preferat ca medicul să fie cel care recomandă un tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene în cazul bolii reumatismale. Orice pacient care necesită tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene, mai ales atunci când este vorba despre un tratament îndelungat, trebuie evaluat individual asupra riscurilor pe care le poate determina o astfel de terapie. Alegerea medicamentului depinde de eficacitate şi de tolerabilitatea individuală, iar medicul ţine cont şi de preferinţa pacientului şi, nu în ultimul rând, de cost.