Egalitate în faţa legii şi contribuţie istorică distinctă

Data: 02 Iulie 2013

În legătură cu punctul de vedere al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, care îşi exprimă dezacordul faţă de propunerea menţionării distincte în art. 1 din Constituţia României a rolului istoric al Bisericii Ortodoxe Române în constituirea şi modernizarea statului român, precizăm:

Articolul propus în Consti­tu­ţia României referitor la rolul Bi­sericii Ortodoxe şi al celorlalte culte în constituirea şi moder­nizarea statului român respectă atât adevărul istoric privind cultul majoritar, cât şi principiul egalităţii cultelor recunoscute din România, aşa cum este stipu­lat în Legea Cultelor, art. 9, alin. 2.

Prin evidenţierea distinctă, dar nu exclusivă, a rolului isto­ric al Bisericii Ortodoxe Române în constituirea şi modernizarea statului român se recunoaşte ade­vărul că primul dintre cultele din România, cel mai vechi, mai numeros şi mai extins geografic, a avut o contribuţie majoră în constituirea şi moder­nizarea statului român.

Cele optsprezece culte recunoscute în România sunt egale în faţa legii, dar în context istoric primul dintre ele a avut o contribuţie spirituală şi materială majoră sau distinctă în constituirea şi modernizarea statului român prin contribuţia lui la Unirea Principatelor (1859), Războiul de Inde­pen­denţă (1877) şi Unirea cea Mare (1918). Dacă Biserica Ortodoxă Română s-a născut odată cu formarea poporului român, în urma predicării Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos în părţile Dobrogei (parte a provinciei romane Scythia Minor), des­pre Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se poate spune că a apărut în istoria poporului ro­mân abia la începutul secolului al XX-lea.

Deoarece Biserica Ortodoxă Română se distinge net de celelalte culte ca extindere în timp, spaţiu şi număr de membri (prin­cipiul distincţiei contri­bu­ţiei aduse în istorie), în Statutul pentru organizarea şi funcţio­na­rea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin hotărâre de Gu­vern, se menţionează specificul ei de Biserică naţională şi majoritară potrivit vechimii apostolice, tradiţiei, numărului de cre­dincioşi şi contribuţiei sale deo­se­bite la viaţa şi cultura poporului român. Biserica Ortodoxă Ro­mână este Biserica neamului românesc (art. 5, alin. 2).

O astfel de distincţie a rolului istoric important al unui cult în istoria statelor europene se re­gă­seşte şi în Constituţiile altor sta­te, în care Bisericile majo­ri­tare sunt menţionate în mod explicit, fără ca Bisericile sau cultele minoritare să fie excluse (de exemplu: în Marea Britanie, Ir­landa, Danemarca, Suedia, Fin­lan­da, Italia, Portugalia, Grecia, Cipru etc.). În mod similar, pe plan politic, în Organizaţia Na­ţi­u­nilor Unite (ONU) toate statele membre sunt egale, însă doar câteva sunt membre permanen­te în Consiliul de Securitate al ONU, datorită rolului sau importanţei lor în relaţiile internaţionale.

În concluzie, articolul propus în preambulul Constituţiei Ro­mâ­niei privind rolul istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte culte religioase în con­s­ti­tuirea şi modernizarea statului român respectă atât princi­piul egalităţii cultelor, cât şi  prin­cipiul contribuţiei istorice dis­tincte al unuia dintre aceste culte.

Biroul de presă al Patriarhiei Române