Elvira Godeanu, o Zoe memorabilă

Un articol de: Dan Cârlea - 03 Septembrie 2016

Pe data de 3 septembrie a anului 1991 ne părăsea una dintre actriţele generaţiei de aur din perioada interbelică, Elvira Godeanu. Artista a făcut film, dar şi teatru, interpretând roluri variate din literatura străină şi cea română. Unul dintre rolurile pe care l‑a jucat magistral este cel al Zoei Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Elvira Godeanu venea în acest rol după alte reprezentări de excepţie, „Zoe Trahanache” fiind jucat, înainte de ea, de Aristizza Romanescu, Maria Filotti şi Cella Dima. Nici reprezentaţiile ulterioare nu au fost sub acest nivel, Carmen Stănescu, Rodica Tapalagă şi Mariana Mihuţ jucând‑o pe „cocheta adulterină” Zoe, cum a fost numită de către criticul interbelic Pompiliu Constantinescu.

În anul 1953, regizorul Sică Alexandrescu a realizat una dintre primele ecranizări după celebra piesă a lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Elvira Godeanu a jucat în acest film alături de actori precum Radu Beligan, Grigore Vasiliu‑Birlic, Ion Finteşteanu, rezultând o capodoperă, care şi astăzi este urmărită cu încântare de spectatori de toate vârstele.

Elvira Godeanu a mai interpretat roluri în piese de referinţă ale dramaturgiei, precum: „Moartea unui artist", de Horia Lovinescu, „Vizita bătrânei doamne", de Friedrich Dürrenmatt, „O scrisoare pierdută", de Ion Luca Caragiale, „Apus de soare", de Barbu Ştefănescu‑Delavrancea, şi a jucat în filmele „Maiorul Mura" (1928, regia Ion Timuş), interpretând rolul Marianei Pătraşcu, „Povara" (1928, în regia lui Jean Mihail), în care juca rolul lui Mimi Predescu şi „Ciuleandra" (1930, în regia lui Martin Berger), în rolul Anitei.

Ca recunoaştere a talentului său, Elvira Godeanu a fost decorată cu „Ordinul Muncii clasa II” şi cu „Medalia Muncii clasa II”, printr‑un decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, din 19 aprilie 1952. A fost căsătorită cuEmil Prager (1888‑1985), un cunoscutinginer constructorşiarhitectdinperioada interbelică, cel care a avut iniţiativa folosirii betonului armat în România.