„Eminescu este printre primii români care au văzut necesitatea construirii unei mari catedrale ortodoxe în Bucureşti“
Ca în fiecare an, mijlocul lunii ianuarie a oferit prilejul elevilor de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ de a se reîntâlni cu viaţa şi opera lui Mihai Eminescu. Pe data de 15 ianuarie, în sala de festivităţi a seminarului nemţean, a fost organizat un simpozion dedicat împlinirii a 165 de ani de la naşterea poetului nostru naţional.
În deschiderea evenimentului, profesorul de limba şi literatura română Călin Rudeanu, coordonatorul evenimentului, a evocat personalitatea poetului, prezentând o serie de aspecte inedite din viaţa sa, evidenţiind că Eminescu este reperul cel mai luminos al culturii româneşti. A urmat apoi cuvântul părintelui profesor arhim. Mihail Daniliuc, care a evidenţiat în expunerea sa mai multe aspecte din viaţa şi opera lui Eminescu, punându-le în legătură cu Ortodoxia: „Subscriu mărturisirii emoţionante, pline de românism, ale carismaticului călugăr de la Rohia, Nicolae Steinhardt: «Îl iubesc pe Eminescu». Aici, în seminarul nemţean, avem onoarea şi bucuria să călcăm pe urmele poetului nepereche deoarece spre amurgul vieţii a stat în acest spaţiu cinci luni. De aceea, dragostea şi preţuirea pentru el şi vasta sa operă trebuie să se evidenţieze în mod deosebit. Am putea vorbi mult despre Eminescu şi Biserica noastră străbună, despre valorile sfintei noastre Ortodoxii regăsite în impresionanta sa operă literară ori în cea publicistică. Bunăoară, putem găsi nume şi locuri biblice în multe poezii cum ar fi «Memento mori», «Apă vie», «Scrisoarea V», «Ca o făclie», «La Heliade». La fel, am putea evidenţia tema hristologică pe care o descoperim în mai multe poeme ca: «Dumnezeu şi om», «Christ», «Învierea», «Preot şi filosof», «Luceafărul». Dacă ne-am referi la relaţia lui Eminescu cu Biserica noastră strămoşească, stihuitorul a apărat cu demnitate şi responsabilitate Biserica Ortodoxă, pe care a numit-o «mama spirituală a neamului nostru românesc», ba am putea spune că s-a arătat un vajnic susţinător al ei, cu putere în cuvânt, faţă de unele presiuni externe asupra Ortodoxiei româneşti la acea vreme, recunoscându-i Bisericii meritul de a fi nu doar cea dintâi şcoală, ci şi instituţia care se îngrijeşte de progresul instrucţiunii în poporul românesc“.
„Trebuie ca fiecare român să cunoască opera şi viaţa «omului deplin al culturii române»“
Au urmat la cuvânt apoi mai mulţi elevi, care au prezentat eseuri despre viaţa şi opera „Luceafărului“ culturii noastre naţionale. De asemenea, eleva Clara Boboc din clasa a X-a - Patrimoniu Cultural, sub îndrumarea doamnei Elena Apetroaiei, profesor de limbă şi literatură română, dovedind un real talent spre versificaţie, a dat citire unui poem, creaţie proprie, dedicată poetului omagiat. Printre referatele expuse, corala seminarului, „Gloria Dei“, dirijată de elevul Stelian Gheorghiasa, a prezentat un frumos program artistic pe versuri eminesciene.
În cuvântul de final, părintele profesor şi director adjunct al instituţiei, Vasile Păvăleanu, a spus că „trebuie ca fiecare român să cunoască opera şi viaţa «omului deplin al culturii române», aşa după cum Constantin Noica îl numea pe Eminescu“, subliniind apoi că în opera lui Eminescu ne regăsim cu toţii, deoarece ea este o chintesenţă a aspiraţiilor de veac ale poporului român, a dragostei lui faţă de tot ce este frumos şi sfânt: „Să învăţăm de la Eminescu să ne apărăm credinţa sfântă a strămoşilor cu mai multă fermitate şi dragoste, pătrunşi de aceeaşi nestrămutată convingere ca a genialului nostru confrate: «Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu». Să reţinem apoi faptul că Eminescu este printre primii români care au văzut necesitatea construirii unei mari catedrale ortodoxe în Bucureşti. De exemplu, într-un articol din ziarul «Timpul», din iulie 1881, Eminescu afirma că Bucureştiul avea nevoie numaidecât de o catedrală. Deci, cei ce sunt împotriva ridicării acestui edificiu simbol al credinţei bimilenare a poporului român sunt şi împotriva lui Eminescu“.
Părintele profesor Vasile Păvăleanu şi-a încheiat alocuţiunea prezentând memorabilele cuvinte ale poetului naţional dedicate Bisericii Ortodoxe: „Biserica Ortodoxă este de sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră; ea ne-a ferit de înghiţirea altor popoare cotropitoare, ea este arma de apărare şi sprijinitoarea milioanelor de români. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican, universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e“.