Episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului

După plecarea episcopului Vasile Lăzărescu al Caransebeşului în scaunul episcopal al Timişoarei, în anul 1941, episcop al Caransebeşului a fost ales vrednicul de pomenire episcop Veniamin Nistor. A lucrat cu timp şi fără timp pentru întărirea istorică, religioasă şi culturală a clericilor şi credincioşilor din istorica Eparhie a Caransebeşului.

Vrednicul de pomenire al Episcopiei Caransebeşului s-a născut în ziua de 10/22 februarie 1886 în comuna Araci (Arpătac), judeţul Covasna. După absolvirea studiilor de teologie la Sibiu, a urmat cursurile de doi ani la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost preot militar, apoi a deţinut funcţii administrative în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, până la alegerea sa ca episcop în 3 iunie 1941. Pe 8 iunie 1941, în duminica Rusaliilor a avut loc în Catedrala mitropolitană din Sibiu, slujba hirotonirii întru arhiereu a noului episcop al Caransebeşului, Veniamin Nistor, iar instalarea s-a făcut duminică, 24 august 1941. Crescut în atmosfera familiei preoţeşti din Ardeal şi călit apoi în focul luptelor pentru unitate naţională şi credinţă ortodoxă, episcopul Veniamin şi-a pus, încă de la începutul activităţii sale ierarhice, toată dragostea pentru Biserică şi slujitorii ei. În vederea îndrumării şi pentru buna administrare a Oficiului parohial şi a parohiei, a trimis preoţimii câteva circulare, bazate pe cunoaşterea temeinică a realităţilor pastorale. Pe lângă îndrumările scrise date preoţimii, noul episcop a reorganizat conferinţele preoţeşti, cercurile pastorale şi conferinţele cu protopopii. De asemenea, a avut multe consfătuiri cu preoţii din oraşul de reşedinţă şi din localităţile eparhiei, discutând problemele actuale de pastoraţie. Când nevoile o impuneau, pentru sporirea zelului catehetic, fixa el însuşi titlul conferinţelor preoţeşti, cum a fost de exemplu tematica din toamna anului 1945, "Preotul în serviciul bisericii şi în serviciul poporului". Datorită situaţiei grele în care a ajuns ţara noastră în anul 1940 (cotropirea Basarabiei şi Bucovinei, cedarea unei părţi din Ardeal), episcopul Veniamin, împreună cu zece preoţi din eparhie, a participat la marea misiune organizată de mitropolitul Nicolae al Ardealului, printre românii din Basarabia şi Transilvania, unde bolşevismul căuta stingerea flăcării ortodoxiei. În trei săptămâni au fost cercetate peste 600 de comune, săvârşindu-se Sfânta Liturghie, parastase pentru eroi, botezuri şi alte slujbe. Bogată activitate pastoral-misionară În primii doi ani ai păstoririi a sfinţit 10 biserici, a slujit în 36 de parohii şi a vizitat alte 100. În 1943 a intenţionat să-şi viziteze credincioşii din Iugoslavia, dar din cauza stării de război a trebuit să renunţe. A cercetat de mai multe ori şi cele trei mănăstiri şi două schituri ale eparhiei. În aceste vizite a cunoscut multe din însuşirile bune ale bănăţenilor, dar şi unele porniri şi practici rele, cum ar fi problema denatalităţii, ceea ce l-a determinat să publice broşura: "Chestiunea denatalităţii din Banat", Caransebeş, 1944. "Fondul Veniamin Nistor" - pentru construirea unei catedrale la Caransebeş Episcopul Veniamin a dorit şi începerea lucrărilor de construcţie la o nouă catedrală episcopală, proiect dorit pentru prima dată de episcopul Miron Cristea. Din primul moment al sosirii în Caransebeş a vorbit de realizarea acestui plan. În vederea realizării măreţului gând de construire a unei biserici catedrale, episcopul a pus bazele "Fondului Veniamin Nistor - pentru ridicarea catedralei". În acest fond şi-a donat toate economiile făcute înainte de a fi episcop. Actul de danie este deosebit de grăitor în acest sens: "În semn de preţuire şi dragoste ce o port Bisericii şi slujitorilor ei... donez agoniseala mea, până la alegerea de episcop, în sumă de 700.000, pentru crearea unui fond, care să-mi poarte numele..." Până în 1946, fondul s-a ridicat la suma de 31 milioane de lei. Cornelia Pătrăşcanu Nistor - sora episcopului - şi soţul ei, farmacistul Mihai Pătrăşcanu, împreună cu primarul oraşului Caransebeş, au donat două jugăre de pământ arabil în valoare de 25 milioane de lei. Biserica urma să poarte numele "Catedrala Graniţei bănăţene", fiind aşezată lângă Reşedinţa episcopală, pe locul unei vechi cazărmi militare. Un alt gând măreţ al ierarhului a fost ridicarea unei noi clădiri pentru Academia Teologică şi a internatului ei. Noua clădire nu s-a putut ridica din cauza vitregiilor vremii. În dorinţa de a ajuta oraşul său reşedinţă, s-a pus cu mare bucurie în fruntea unei frumoase acţiuni de ridicare a gimnaziului de fete existent în Liceul Teoretic de Fete. În urma memoriului înaintat Ministerului Educaţiei Naţionale, s-a ajuns la înfiinţarea liceului de fete. Pentru consolidarea economică a acestei şcoli, ea a fost în repetate rânduri ajutată de ierarhul locului. A căutat să pună o bază cât mai solidă Mănăstirii de maici "Sfântul Ilie de la Izvor - Vasiova". Astfel a zidit lângă biserica mănăstirii clădiri pentru chilii, atelier de ţesătorie şi tricotaje. În urma nenumăratelor memorii la Bucureşti, tot aici a reuşit să ridice o clădire pentru "Orfelinatul de fete", aici fiind primite fiicele celor căzuţi pe câmpul de luptă. Pentru repararea şi argintarea obiectelor de cult, se îngrijeşte la deschiderea unui atelier de acest gen, care a funcţionat pe lângă fabrica de lumânări, condus de preotul Alexandru Popovici, refugiat de la biserica catedrală din Bălţi. Fond al milelor Eparhia a prosperat şi în domeniul asistenţei sociale. S-au pus bazele unui "Fond de binefacere", al cărui membru fondator a fost episcopul Veniamin. În acelaşi timp a fost creat şi un "Fond pentru asigurarea contra incendiilor". După ce a premers cu exemplul, a trimis o circulară tuturor oficiilor parohiale, îndemnându-le să înfiinţeze în fiecare parohie un "Fond al milelor", dând dispoziţii speciale pentru ajutorarea văduvelor, răniţilor şi orfanilor de război. Răniţii şi suferinzii din spitalele oraşelor eparhiei au fost vizitaţi de episcop în repetate rânduri. Ierarhul le-a oferit cărţi de rugăciune, iconiţe şi cruciuliţe. Impresionant a fost gestul său de a plăti numeroase abonamente la reviste ziditoare de suflet, pentru bolnavii din spitalele Caransebeş, Lugoj, Băile Herculane şi Sanatoriul TBC Marila. Iniţiatorul revistei "Altarul Banatului" Pentru a spori cultura teologică în eparhie, Veniamin Nistor iniţiază şi patronează revista "Altarul Banatului" 1944, pe lângă "Foaia diecezană" (1886) şi "Calendarul Românului" (1889). Existenţa şcolii teologice, fiind la un moment dat periclitată prin Decretul-lege nr. 368/23 mai 1942, care privea situaţia academiilor teologice din Mitropolia Ardealului, episcopul Veniamin, în Adunarea Generală a Asociaţiei clerului "Andrei Şaguna" - Secţia Caransebeş, lansează o Moţiune pentru nedesfiinţarea academiei, problemă reluată şi la cuvântarea de deschidere a Adunării Eparhiale din 23 mai 1943. Şcoala de cântăreţi a funcţionat în întreaga perioadă a păstoririi episcopului Veniamin, cu întrerupere din cauza războiului, în anul şcolar 1941/1942. Pentru a fi la îndemâna studenţilor teologi şi a preoţilor, Biblioteca Eparhială a fost dotată de episcopul Veniamin, încă de la sosirea sa, cu 500 de volume. Numărul cărţilor a sporit apoi prin aprobarea Ministerului Culturii, care a dispus ca întreaga bibliotecă a fostului Seminar Teologic din Chişinău de circa 6.000 de volume, să treacă în folosinţa Academiei din Caransebeş. Pe lângă bibliotecă, Muzeul Eparhial a colecţionat anual prin donaţii de la preoţi şi oameni de cultură obiecte de o însemnată valoare: cărţi vechi, icoane, obiecte de cult. În urma transformărilor politice din ţara noastră survenite începând cu anului 1948, rolul şi importanţa istorică a Ortodoxiei româneşti au fost diminuate considerabil de regimul comunist care se instalase la conducere. Academia Teologică a fost obligată să-şi închidă porţile în anul 1948. Nu peste mulţi ani, locul ei a fost luat de Seminarul Teologic Caransebeş. Desfiinţarea abuzivă a Episcopiei Caransebeşului Istorica Episcopie a Caransebeşului, acuzată fiind şi de colaborarea şi susţinerea rezistenţei anticomuniste din Munţii Banatului, a fost desfiinţată prin contopirea ei la 5 februarie 1949 cu Arhiepiscopia Timişoarei, în cadrul Mitropoliei Banatului. Episcopul Veniamin Nistor s-a retras, ca pensionar, la Alba Iulia, unde îndeplineşte funcţia de stareţ al Mănăstirii "Sfânta Treime" (Catedrala Reîntregirii), gospodărind cu tragere de inimă acest aşezământ. La 5 februarie 1963, în vârstă de 77 de ani, a trecut la Domnul şi a fost înmormântat lângă Schitul "Sfântul Ioan Botezătorul" din Alba Iulia.