Episodul Vasile Leu pentru spiritualitatea românească din Europa
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, lumea era împărţită între două sisteme politice antagonice, dispuse oricând la o confruntare pentru a-şi conserva spaţiul de manevră câştigat prin căderea Reich-ului. Situaţia s-a resfrânt asupra spiritualităţii româneşti prezente în spaţiul european prin comunităţile care fiinţau din secolul al XIX-lea. Dar după 1948 mulţi sperau în căderea regimului sovietic sau, printr-un război, la obligarea sovieticilor de a părăsi ţările pe care le ocupaseră după 1944. Se făceau planuri de război, se căutau oameni noi pentru timpuri noi. Mulţi încercau să închege o rezistenţă anticomunistă în ţară, alţii încercau să salveze ce se mai putea, iar unii încercau să treacă "dincolo" pentru a se pregăti o revenire împreună cu trupele eliberatoare. Unii dintre aceştia au fost Victor Leu, fiul episcopului Grigorie Leu, şi Florian Gâldău, care în vara lui 1948, prin multe peripeţii, reuşeau să ajungă într-un lagăr englez din Austria. Datorită relaţiilor bisericeşti mai vechi pe care Gâldău le avea cu mediile anglicane şi cu sprijinul acestora, într-o aşa-zisă adunare eparhială a românilor din apus, în 1950, Victor Leu era ales arhiepiscop ortodox român al Atlanticului. În această calitate a vizitat comunităţile româneşti din apusul Europei, a vorbit la Radio Londra, unde împreună cu Gâldău s-a exprimat împotriva "Sovromcomunistului" de patriarh "roşu" Justinian Marina, a cerut binecuvântarea mitropolitului Visarion Puiu, recunoaşterea patriarhului ecumenic şi dreptul de jurisdicţie asupra aşezămintelor româneşti din Palestina. A fost refuzat peste tot, deoarece prin poziţia sa devenise vocea intereselor britanice în acest tumult al Războiului Rece. A încercat să obţină sprijinul american. A fost refuzat, deoarece americanii vedeau altfel tratarea unor astfel de probleme. Într-un final, practic, serviciile secrete britanice l-au predat NKVD-ului în sectorul sovietic al Vienei. A fost anchetat la Moscova, apoi la Bucureşti, de Securitatea română, în acest fel încheindu-se episodul efemer al unui episcop care sperase în eliberarea României de sub cizma sovietică sub sceptrul crucii.