„Euharistia, medicament pentru veşnicie“
Preoţii de caritate din unităţile spitaliceşti şi instituţiile de asistenţă socială din Bucureşti s-au întrunit ieri, 18 iunie, la Institutul Naţional de Recuperare Fizică şi Balneoclimatologie din Bucureşti, în cea de-a XXXI-a sesiune a Cercului pastoral-misionar „Comunicare şi Comuniune“. Tema întâlnirii a fost „Sfânta Euharistie, medicament pentru veşnicie“, iar invitat a fost arhim. Antim David, stareţul Schitului Măgureanu din Capitală.
Tema dezbătută este nu numai importantă, generoasă şi plină de semnificaţii, ci este mai ales o temă care responsabilizează atât pe credincioşi, cât şi pe preot. Aceste aspecte au fost subliniate de către pr. Ionuţ-Vasile Paragină, de la Institutul Naţional de Recuperare Fizică şi Balneoclimatologie din Capitală, care a susţinut referatul „Sfânta Euharistie, medicament pentru veşnicie“, dar şi de către invitatul cercului pastoral-misionar, arhim. Antim David, stareţul Schitului Măgureanu.
Misiunea preotului de spital, a arătat arhimandritul Antim David, este una foarte grea fiindcă în spital ajung oameni cu diferite probleme, care, constrânşi de situaţia în care se află, apelează şi la preot ca să-i împărtăşească. Arhim. Antim David a subliniat că nu poate fi împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos cel care nu conştientizează păcatul, cel care nu crede că sub chipul pâinii şi al vinului este Însuşi Domnul Iisus Hristos, fiindcă numai în această conştientizare responsabilă se face lucrătoare puterea vindecătoare a Domnului Hristos în cel care se împărtăşeşte. De asemenea, a mai arătat că Sfânta Euharistie trebuie înţeleasă în sensul că Domnul Hristos Se dă ca dar vieţii noastre pe drumul mântuirii şi nu ca pe un lucru care ţine doar de vrednicia omului.
În urma întrebărilor adresate de către preoţii de caritate, invitatul întâlnirii a mai spus că raportarea nefirească a credincioşilor faţă de Sfânta Taină a Împărtăşaniei este cauzată de necunoaşterea adevăratelor sensuri ale ei. „Credinţa noastră în Sfânta Euharistie nu este un lucru uşor. Dacă nu există o credinţă vie, atunci Hristos nu Se face lucrător în viaţa noastră, adică nu ne sporeşte această credinţă. Să plecăm de la credinţa noastră în prezenţa reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie, să plecăm de la puţina credinţă pe care omul trebuie să o aibă pentru ca aceasta să sporească mereu în suflet. Împărtăşindu-ne mai des, devenim mai conştienţi. Fiind mai conştienţi, se înmulţeşte credinţa noastră. Acest lucru trebuie explicat foarte clar şi limpede credinciosului care vine la Sfânta Euharistie. Este greu să-l faci pe credincios, dar nu este imposibil, ca să creadă în prezenţa reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie“, a arătat arhimandritul Antim David.