Eveniment istoric la Biserica Sfântului Mormânt
Pentru prima dată în două sute de ani, piatra de mormânt originală pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului Iisus Hristos după coborârea Sa de pe Cruce a fost scoasă la lumină pentru a fi conservată. Acest eveniment istoric care a avut loc în seara de 26 octombrie 2016, ca urmare a demarării proiectului de restaurare a Bisericii Sfântului Mormânt, este și o posibilitate pentru oamenii de ştiinţă de a studia şi înţelege originea şi istoria Locurilor Sfinte ale creştinilor.
Timp de câteva luni, Biserica Sfântului Mormânt sau a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos se află într-un amplu proces de conservare şi restaurare. Lucrările în interior la piatra mormântului au început în 26 octombrie 2016. În acea seară, lespedea de marmură a Sfântului Mormânt, aşezată încă din anul 1555 cu scopul de a proteja piatra de mormânt originală a mormântului Mântuitorului Iisus Hristos, a fost desprinsă și dată deoparte. Astfel, echipa de specialişti a putut examina stadiul de conservare a bazei stâncii în care a fost săpat Sfântul Mormânt. Patul de înmormântare pe care a fost aşezat trupul Domnului Iisus Hristos, Care a treia zi a înviat, este din piatră, săpat în peretele de calcar. De aceea, pentru a preveni ca pelerinii să poată smulge bucăţi de piatră, pereţii Cuvuclionului (Kouvouklion) sau ediculei au fost placaţi cu marmură pentru a o proteja. Astfel, de-a lungul a două secole (în 1810 a avut loc ultima amplă restaurare), pereţii s-au impregnat cu fum de la lumânări, cu umezeală de la respiraţia milioanelor de pelerini și turiști, precum și cu alți factori care pot favoriza degradarea pereţilor Sfântului Mormânt în timp.
După o muncă intensă de câteva zile, specialiştii au fost uimiţi să descopere ceea ce instrumentele moderne nu au detectat: un strat de moloz sub placa de marmură protectoare, iar apoi încă o placă de marmură, având imprimată o cruce. În noaptea de 28 octombrie, când Sfântul Mormânt trebuia să fie resigilat, a fost descoperit patul de înmormântare original intact. „Sunt absolut uimit. Genunchii îmi tremură un pic pentru că nu mă aşteptam la acest lucru. Nu putem spune 100%, dar pare să fie dovada vizibilă că localizarea mormântului nu a fost ştearsă de-a lungul timpului, ceea ce oamenii de ştiinţă şi istoricii s-au întrebat zeci de ani”, a explicat arheologul Fredrik Hiebert pentru National Geographic Society, care a primit drepturile exclusive în privinţa publicării informaţiilor (sursa: http://news.nationalgeographic.com/2016/10/jesus-christ-tomb-burial-church-holy-sepulchre/).
„Aceasta este Sfânta Stâncă ce a fost cinstită de secole, dar numai acum se poate vedea”, a spus prof. Antonia Moropoulou, coordonatorul ştiinţific şef al echipei de specialişti de la Universitatea Tehnică Naţională din Atena, care a lucrat şi la Akropole şi Sfânta Sofia.
Înainte de a fi resigilat Sfântul Mormânt, au fost realizate documentaţii extinse pe suprafaţa stâncii. Piatra de mormânt originală a fost apoi resigilată, astfel încât să nu mai fie redeschis timp de secole. „Tehnicile pe care le folosim pentru a documenta acest unic monument vor permite lumii să studieze descoperirile noastre ca şi când ei înşişi ar fi în mormântul lui Hristos.
Conservarea arhitecturală pe care o implementăm este destinată să dureze pentru totdeauna”, a mai spus prof. Antonia Moropoulou pentru National Geographic Society.
Prezent la Biserica Sfântului Mormânt, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, a precizat: „Sunt bucuros că atmosfera este specială, este o bucurie tainică. Aici avem gărzi din partea franciscanilor, armenilor, grecilor şi a musulmanilor şi ofiţeri de poliţie evrei. Sperăm şi ne rugăm ca acesta să fie un mesaj real că imposibilul poate deveni posibil. Noi toţi avem nevoie de pace şi respect reciproc” („Exclusive: Christ’s Burial Place Exposed for First Time in Centuries”, în http://news.nationalgeographic.com).
Echipa de specialişti de la Universitatea Naţională Tehnică din Atena continuă lucrările de conservare, restaurare şi, mai ales, de documentare a întregii edicule pentru cel puţin cinci luni. Este o posibilitate pentru oamenii de ştiinţă de a studia şi înţelege originea şi istoria acestui loc sfânt al creştinilor. Lucrările sunt prevăzute a fi finalizate până la data prăznuirii Învierii Domnului în anul 2017.
„În timpul acestei intervenții speciale, accesul pelerinilor și închinătorilor la Sfântul Mormânt a fost restricționat, ei putându-se ruga doar în biserica mare a Învierii, la Golgota și Piatra ungerii. Această situație a durat doar câteva zile. În prezent, după așezarea la locul ei a pietrei de marmură peste stânca originală a mormântului, închinarea în interior a fost reluată, iar pelerinilor li se permite să intre și să se roage pentru câteva minute, stând în genunchi în fața celui mai prețios odor, martor al Învierii Domnului Hristos. De asemenea, au fost reluate și slujbele în interiorul Sfântului Mormânt, în fiecare sâmbătă, noaptea și la praznice slujindu-se Sfânta Liturghie pe piatra Sfântului Mormânt. Momentul acesta istoric a fost trăit cu maximă intensitate de toți cei prezenți la Sfintele Locuri, începând cu Patriarhul Ierusalimului și ierarhii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, părinții din obștea Sfântului Mormânt, clerici și credincioși aflați la Ierusalim. Abia acum 500 de ani a mai putut fi atinsă această stâncă originală pe care S-a odihnit Trupul Domnului după răstignire și îngropare. Mai mult, conform mărturiilor consemnate de-a lungul timpului, Sfânta Lumină ce se aprinde aici la Paști izvorăște din această stâncă. Parcă simți că ți se topește inima de bucurie și sfială atunci când pipăi cu degetele tale piatra odihnei lui Dumnezeu!”, ne-a declarat reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie.
Lucrările la restaurarea Cuvuclionului continuă la exterior, echipa de restauratori scoțând cu migală bucată cu bucată piatra din pereți, iar după curățare și consolidare o așază la loc.
Proiect de restaurare coordonat de ortodocşi, armeni, copți și catolici
Cuvuclionul (care înseamnă „cămară” sau „tezaur împărătesc”) este o construcție în forma unui mormânt ebraic, în formă dreptunghiulară cu două încăperi, și anume Capela Îngerului și Sfântul Mormânt propriu-zis. Demersurile pentru conservarea şi restaurarea Cuvuclionului Sfântului Mormânt au început din anul 2015. Actualul edificiu de deasupra Sfântului Mormânt a fost construit în anul 1810, după proiectul arhitectului grec N. Komnenos, în urma unui incendiu care a avut loc în Biserica Învierii în anul 1808, potrivit orthodoxie.com. Între anii 1810 și 1868, Sfântul Mormânt a fost expus intemperiilor din cauza spațiului deschis al rotondei cupolei. La acestea s-au adăugat efectele cutremurelor din anii 1927 (6 grade pe scara Richter) şi 1934, care au determinat degradarea avansată a Cuvuclionului Sfântului Mormânt. Abia în anul 1947, pentru a nu se prăbuşi, Biserica Sfântului Mormânt a fost întărită cu bare din oţel. Proiectul de conservare şi restaurare este coordonat împreună de Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, custodele franciscan din Țara Sfântă și Patriarhia armeană. Potrivit statu quo-ului, adică regulamentului de folosire și administrare a Sfintelor Locuri, impus în 1757 de stăpânirea otomană, Biserica Sfântului Mormânt este folosită în comun de ortodocși, armeni, copți și catolici. Un sprijin financiar pentru restaurarea Sfântului Mormânt al Mântuitorului Iisus Hristos a fost oferit de regele Iordaniei, Abdullah al II-lea.