Evocarea unui moment aniversar

În ceea ce mă privește, a prezenta coordonate referitoare la elaborarea și adoptarea Legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor din România, chiar dacă ne referim la un moment aniversar (10 ani de la adoptarea legii), nu presupune o prezentare detașată și tehnică, în cheia unei obiectivități impersonale înțelese ca exterioritate față de persoanele implicate nemijlocit în procesul de elaborare și de adoptare, precum și față de evenimentele concrete corelative acestui demers.

Pentru mine, înainte de a menționa per­soa­­­ne, principii și fap­­te este vorba de a retrăi o stare de spirit. Constat că trecerea timpului nu a diluat trăi­rea respectivă; dimpotrivă, a consolidat‑o și a înnoit‑o prin noi perspective. Am trăit atunci, alături de cei implicați direct și consecvent în elaborarea, susți­nerea și promovarea demersurilor în vederea adoptării legii, o stare de jertfă, o dăruire până la limite pe care poate nu le trăisem până atunci. S‑a pus mult suflet și s‑a dăruit enorm din vie­țile noastre și ale celor apro­piați.

Fiind secretar de stat pentru Culte în acea perioadă și anun­țând ca prioritate fundamentală adoptarea legii cultelor am fost convins încă dintru început că pentru o elaborare temeinică a proiectului de lege era nevoie ca proiectul respectiv, înainte de a fi supus circuitului de avizare in­ter­ministerial (în vederea adop­tării de către Guvern), să fie re­zul­tatul unui dialog efectiv în­tre reprezentanții autorităților de Stat și cei ai Cultelor. Am asumat programatic faptul că este nevoie de dezvoltarea și valorificarea unei conștiințe a dialogului care să reflecte pe de o parte dialogul transparent și onest între Stat și Culte, iar pe de altă parte dialogul dintre diferitele culte existente în România. Acest dialog ar fi trebuit să fie nu de fața­dă, invocat doar în mod diplomatic, ci unul real, fundamentat și articulat pe prin­cipii asumate, pe exersarea unei logici veritabile a schimbului de idei în mod consistent, valorificându‑se competen­țele specifice.

Trebuie precizat că au fost mai multe eforturi și demersuri până la începutul anului 2005 în vederea adoptării unei legi privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor din Ro­mâ­nia, dar care nu s‑au materializat. Valorificând ceea ce a fost pozitiv din trecut, împreună cu pr. Ionuț Cor­­duneanu (în acea vreme, director de cabinet al secretarului de stat pentru Culte) și cu colegii de la Ministerul Culturii și Cultelor am pregătit un text constituit ca proiect al legii. Încă din martie 2005 am avut întâlniri cu re­prezentanți ai cultelor pe acest subiect, găsind de co­mun acord un mod de dezbatere și un calendar pentru dis­cuții. Am făcut in­vitații tuturor cultelor, discutând personal cu conducătorii cultelor pentru a fi desemnate delegațiile care să reprezinte fiecare cult.

În lunile aprilie‑mai 2005 au avut loc patru ședințe de dezbateri la sediul Ministerului Culturii și Cultelor, cu repre­­zen- tanții tuturor cultelor. Rămâne memorabilă atmosfera de dialog veritabil din cadrul acestor întâlniri (invocată de altminteri în anii următori de către parti­cipanți). Tre­buie accentuat faptul că Preafe­ricitul Părinte Patriarh Daniel, în calitate de conducător al dele­gației Bise­ricii Ortodoxe Române (în acea vreme fiind Mitropolit al Moldovei și Bucovinei), a avut un rol determinant în finalizarea elaborării și semnării documentului cu reprezentanții cultelor, dând dovadă de o înțe­legere cuprinzătoare și nuanțată, precum și de o capacitate im-­ pre­sionantă de a imprima o stare de spirit autentic înrădăcinată în logica dialogului. Reprezen­tanții a 16 culte au semnat la 31 mai 2005, împreună cu repre­zen­tan­ții Ministerului Culturii și Cultelor, un text al proiectului de lege. Nu au semnat re­pre­zentanții Mar­torilor lui Iehova (care nu au participat la dialog) și repre­zentanții Bi­sericii Române Unite cu Roma, Gre­co‑Catolică (au participat ac­tiv la dialogul din cadrul întâlnirilor; la finalul în­tâlnirii din 31 mai 2005, PS Virgil Bercea, conducătorul delegației greco‑catolice, a men­ționat că este de acord cu textul, dar nu semnează întrucât consideră că este nerezolvată problema disputei patrimoniale dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Greco‑Catolică). Consider că documentul semnat în 31 mai 2005 reprezintă o mărturie istorică privind cooperarea dintre Statul Român și Culte, contri­bu­ind decisiv în adoptarea ulterioară a proiectului de lege.

Documentul semnat la 31 mai 2005 a fost adus la cu­noș­tința publicului, în conformitate cu Legea privind transparența decizională în administrația publică, ocazie cu care au fost formulate o serie de observații, din­­tre care unele au fost incluse în forma finală a proiectului. Totodată, proiectul de lege a fost introdus în circuitul inter­mi­nisterial de avizare. Am fost la ministerele implicate, având dis­cuții la nivelul direcțiilor de spe­cialitate, precum și cu demnitarii, pentru a susține textul convenit cu reprezentanții cultelor. Pe lângă semnarea de că­tre conducerea Ministerului Cul­­turii și Cultelor, în calitate de inițiator, au mai semnat: Marko Bela, vicepremier (coordonator al mai multor ministere, inclusiv MCC), Mircea Mi­clea (ministrul edu­cației și cercetării), Mihai Răz­van Ungureanu (ministrul afa­­cerilor externe), Ionuț Popescu (ministrul finanțelor publice), cu bară o doamnă secretar de stat în locul doamnei Monica Macovei (ministrul justiției).

Într‑o ședință de Guvern memorabilă (14 iulie 2005), preconizată a fi ultima a Guvernului con­dus de Călin Popescu-Tăriceanu, întrucât acesta își anun­țase demisia, a fost adoptat proiectul de lege privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cel mai notabil act normativ promovat de MCC. În septembrie 2005, proiectul de lege a ajuns la Senatul României. În cadrul procedurilor parlamentare din Senat, Comisia juridică, de numiri, dis-­ ci­plină, imunități și validări și Comisia pentru drepturile omului, culte și mi­norități au elaborat un raport comun de admi-­ tere a proiectului de lege cu o serie de amen­da­men­te. Amendamentele admise au fost sus­ți­nu­te și de către re­pre­zentanții Gu- ­ver­nului pre­zenți la dezbateri.

Proiectul a fost adoptat de către Senat în 21 decembrie 2005 prin adoptare tacită, în conformitate cu dispozițiile art. 75, alin. 2 din Constituția României. Camera decizională a fost Camera Deputaților. Comisia juridică și Comisia pentru drepturile omului, culte și mi­norități au redactat raportul comun favorabil cu amen­da­mente în 7 decembrie 2006. Dez­baterile în comisii au fost numeroase, durând de la începutul lui februarie până în 7 decembrie 2006. Plenul Camerei Deputaților a votat proiectul de lege în data de 13 decembrie 2006, cu o majoritate covârși­toare de 220 de voturi, doar o abținere și un vot împotrivă. Președintele Româ­niei a promulgat legea prin Decretul nr. 1437/27.12.2006, legea dobân­dind numărul 489/2006. A fost publicată în Monitorul Oficial nr. 11 din 8.01.2007.

În final, îmi exprim convingerea că dincolo de efortul conjugat și consecvent al atâtor persoane și instituții, de dărui­rea și de tenacitatea celor impli­cați în mod direct în procesul de elaborare și de adoptare a Legii pri­vind libertatea religioasă și re­­gi­mul general al cultelor din România, finalizarea adoptării acestei legi s‑a materializat prin­­tr‑o rânduială de Sus, prin­tr‑o lucrare providențială.