Expoziţie in memoriam Vasile Grigore

Un articol de: Dan Stanca - 26 Feb 2012

Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2 găzduieşte în această perioadă o expoziţie-eveniment cu lucrări ale maestrului Vasile Grigore, care între timp s-a transformat într-un act cultural in memoriam, deoarece artistul a murit la 20 februarie, la 77 de ani. Expoziţia, deschisă până la 7 martie, oferă prilejul unei frumoase incursiuni prin opera sa, în diferite etape, cunoscând astfel o personalitate complexă, dar a cărei constantă a fost dintotdeauna aceeaşi: luminozitatea.

Într-adevăr, intrând în expoziţie, eşti cucerit de acest dar al luminii care răzbate din toate ungherele. Observaţia aparţine doamnei Ruxandra Garofeanu, curatorul expoziţiei, care consideră că maestrul a avut mereu o asemenea deschidere, evitând expresionismul încrâncenat şi sumbru. Vasile Grigore a debutat în anii '50 ai secolului trecut şi de atunci activitatea sa nu a cunoscut întreruperi. Lucrările din expoziţie sunt aduse de la muzeul care-i poartă numele, "Vasile Grigore, pictor şi colecţionar", precum şi din colecţia omului de afaceri Armand Voicu. Multe dintre tablouri sunt ca şi necunoscute, deoarece au fost scoase din depozit, neavând loc să fie expuse în camerele muzeului. Dominantă în creaţia sa este natura moartă. Aici maestrul dă măsura adevăratei sale valori. Ceainicul şi fructele sunt repere constante, care revin de-a lungul timpului, fără a crea senzaţia unei repetiţii obositoare, dimpotrivă, afirmând graţia obiectelor mici pe care de prea multe ori le ignorăm. Se poate spune că în pictură Vasile Grigore este ceea ce în poezie este Emil Brumaru. Tuşele sale delicate, care evită apăsarea sau stridenţa, cromatica fauvistă, dar şi dezintegrarea după principiile picturii abstracte reprezintă ceva familiar printre cunoscătorii de artă contemporană, ceea ce însă nu anulează bucuria redescoperirii lor. Doamna Garofeanu ne-a mărturisit că perioada lui cea mai fructuoasă aparţine anilor â70. Atunci ţinea materia picturală sub control deplin, atunci s-a remarcat prin ciclul arlechinilor, atunci nimic din ceea ce era perceput senzorial nu era ratat estetic. Pe urmă, are loc o dilatare, o înceţoşare a conturilor, aburul invadează pânza şi căpătăm o magie supraformală, care poate fi interpretată în fel şi chip. Maeştrii săi au fost Baba şi Ciucurencu. De altminteri, un portret al lui Baba tronează în expoziţie. L-a atras, de asemenea, arta populară şi a găsit în izvoarele acesteia sensuri miraculoase şi religioase despre complexitatea cosmică. Vasile Grigore rămâne un artist neperisabil, al tuturor timpurilor.