„Familia tradiţională”

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 11 Feb 2026

Familia este alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie, la care se adaugă copiii. Familia extinsă reunește mai multe generații sau nuclee familiale ce cuprind părinți, copii, bunici, unchi, mătuşi, veri, care locuiesc împreună sau mențin legături strânse de rudenie.

Aşa înţeleg conceptul de familie creştinii ortodocşi ştiind din paginile Sfintei Scripturi că aceasta îşi are începuturile în Rai, când protopărinţii Adam şi Eva au alcătuit, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, prima familie din istoria umanităţii.

Când spunem familie, înţelegem legătura dintre un bărbat şi o femeie binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Nunţii.  Aceasta nu este doar o chestiune tradiţio­na­lă, ci mai ales ­existenţială, familia existând în această formă încă de la crearea primilor oameni.

Nu trebuie să folosim termenul de „familie tradiţională” pentru a arăta că noi respectăm valorile creştine, ci simpla enunţare a termenului „familie” implică prezenţa unui bărbat şi a unei femei. Oricare altă alcătuire consensuală sau civilă pe care unii o consideră familie nu este în accepţiunea milenară firească a termenului familie.

Copilul, de când se naşte în familie, ştie că are o mamă şi un tată, iar lucrul acesta este în firescul naturii sale umane. Părinţii prin educaţia pe care o dau copiilor trebuie să le arate valorile pe care le conservă familia, şi mai ales că aceasta este alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie.

Familia este „celula de bază a societăţii”, însă, dacă analizăm, constatăm că exprimă o realitate istorică: pe familie s-a clădit societatea umană. Fără familie alcătuită din bărbat şi femeie nu putem înţelege evoluţia societăţii umane. De fapt, nu putem concepe societatea fără familie, pentru că ea este un microcosmos social.

Conceptul tradiţional de familie este apărat prin afirmarea valorilor credinţei noastre creştine şi mai ales prin împlinirea lor în viaţa familiilor noastre. El nu trebuie doar enunţat, ci mai ales arătat prin comportamentul familiilor noastre în societate, care sunt chemate să fie icoane ale Bisericii în lumea în care trăim.