Fericirea, la noi şi la alţii
Ne-am obişnuit să vedem şi să auzim tot mai des referiri la produsul intern brut (PIB), ca un indice care documentează dezvoltarea unei ţări. Pe de altă parte, se vorbeşte de calitatea vieţii, dar ea nu poate fi legată numai de PIB, deoarece acesta reflectă doar producţia economică.
Iată un exemplu: deoarece Guinea Ecuatorială are petrol, PIB-ul ei este de 20.000 de dolari/locuitor (aproximativ cât Portugalia), dar în ţara africană menţionată mortalitatea infantilă sub cinci ani este de 146 la mia de locuitori, în timp ce în Portugalia numai de cinci.
Pentru a face o apreciere mai aproape de realitate asupra calităţii vieţii, încă din 1990, în cadrul Pnud (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) s-a creat un indice al dezvoltării umane (IDU) care ţine seama de trei criterii, şi anume: de PIB, de speranţa de viaţă la naştere şi de nivelul de educaţie. Acest indice a fost de atunci calculat şi publicat în fiecare an. Relativ recent el a fost perfecţionat de francezi ţinând seama de 40 de criterii în patru domenii principale, şi anume:
- pace şi securitate;
- libertate, democraţie şi drepturile omului;
- calitatea vieţii;
- comunicare şi cultură.
În cadrul acestor mari domenii se regăsesc parametri precum numărul de ogive nucleare, de victime ale conflictelor majore, nivelul corupţiei, probabilitatea de a atinge 65 de ani, drepturile femeilor şi ale copiilor, libertatea presei, numărul de sinucideri şi chiar nivelul bioxidului de carbon în atmosferă. Însumarea valorilor acestor criterii permite realizarea indicelui mondial de fericire (IMF).
Anul acesta, în mai, a fost publicat clasamentul acestui indice, bazat pe cifrele anului 2008. În acest clasament efectuat pentru 60 de state, primele trei locuri sunt ocupate de ţările scandinave, Suedia, Norvegia şi Danemarca, în timp ce ultimele locuri sunt ocupate de Bangladesh, Pakistan, RD Congo şi Birmania (locul 60). România ocupă locul 27 în urma Cehiei, Ungariei, Poloniei şi înaintea Ucrainei, dacă ne referim numai la ţările din fostul lagăr comunist. Rusia ocupă locul 44, cu 10 poziţii mai jos decât Ucraina.
Analizând acest clasament se desprind câteva observaţii, şi anume:
- în ultimii 50 de ani, în ciuda creşterii nivelului de viaţă, indicele de fericire nu a crescut nici în Marea Britanie şi nici în Statele Unite. Acest fapt arată că societăţile cele mai bogate nu sunt şi cele mai fericite;
- se consideră că ţările scandinave sunt în fruntea clasamentului, deoarece locuitorii lor au o mare încredere reciprocă;
- în societăţile dezvoltate, cu situaţie materială bună, ceea ce influenţează starea de fericire este calitatea vieţii de familie şi relaţiile cu persoanele apropiate.
În ceea ce priveşte fericirea românilor, aceasta ar putea fi optimizată atât prin creşterea nivelului material, cât şi prin îmbunătăţirea relaţiilor interumane. În situaţia actuală, primul aspect pare a se îndepărta de noi, rămânându-ne doar şansa de a ne îmbunătăţi relaţiile cu semenii.