Fermierii vor fi ajutaţi să producă alimente de calitate

▲ Comisia Europeană a adoptat, săptămâna aceasta, o cartă verde care lansează o dezbatere publică asupra modului în care fermierii europeni pot fi ajutaţi să valorifice la maximum calitatea alimentelor şi a băuturilor pe care le produc ▲ Consultarea este deschisă până la sfârşitul lui 2008, iar anul viitor, pornind de la rezultatele acestei acţiuni, se va redacta o comunicare care ar putea sta la baza unor propuneri legislative ulterioare ▲

În contextul actual de criză cu care Europa se confruntă, precum şi al accentuării globalizării, al creşterii concurenţei din partea produselor mai ieftine din exterior şi al evoluţiei exigenţelor consumatorilor, oficialii europeni susţin că „arma cea mai puternică este calitatea“. Carta verde trece în revistă standardele, programele de calitate şi certificare şi sistemele de etichetare utilizate în prezent în UE, inclusiv indicaţiile geografice, agri-cultura ecologică şi sistemele regionale de certificare a calităţii ali-mentelor. Dezbaterea publică se referă la modul în care pot fi cât mai eficient exploatate atuurile agriculturii europene şi vizează informarea mai bine a consumatorilor în privinţa ofertei de produse existente. Consultarea este deschisă până la sfârşitul lui 2008, iar anul viitor, pornind de la rezultatele acestei acţiuni, se va redacta o comunicare care ar putea sta la baza unor propuneri legislative ulterioare. „Într-o lume în care concurenţa devine din ce în ce mai acerbă, fermierii europeni trebuie să mizeze pe principalul lor atu, pe calitate“, declară Mariann Fischer Boel, comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală. „Pentru aceasta, fermierii din UE trebuie să furnizeze produse cu calităţile cerute de consumatori, să garanteze aceste calităţi şi, lucrul poate cel mai important, să le facă cunoscute într-o manieră eficientă. Avem o serie întreagă de instrumente strategice şi de sisteme specifice de promovare a calităţii în UE. Vreau să aflu de la oamenii implicaţi dacă aceste măsuri funcţionează corespunzător şi, în caz că mai trebuie făcut ceva, ce anume trebuie să facem“, susţine comisarul european pentru agricultură. Produse pe gustul consumatorului Pentru fermier, calitatea înseamnă să livreze produse cu proprietăţile corecte (procentul de carne slabă, de exemplu), obţinute în condiţiile unei agriculturi corecte (de pildă, prin metodele de asigurare a bunăstării animalelor). În plus, calitatea contează la toate mărfurile, de la cele produse în conformitate cu standardele de bază, până la cele cu valoare adăugată superioară, obţinute prin metodele cele mai exigente. În acelaşi timp, mărfuri cu costuri de producţie mici, provenind din ţările emergente, sporesc continuu presiunea concurenţială asupra fermierilor europeni, atât în interiorul UE, cât şi în ţările terţe. Globalizarea, acordurile comerciale, liberalizarea pieţelor şi reducerea protecţiei vamale favorizează acest proces. Comisia Europeană susţine că fermierii europeni nu ar trebui să vadă în aceste cerinţe o povară, ci au posibilitatea reală de a le valorifica, livrând exact ceea ce vor consumatorii, având grijă ca produsele lor să se distingă clar pe piaţă şi culegând rezultate pe măsura eforturilor lor. Prevederile cartei verzi pentru agricultori Carta verde este împărţită în trei secţiuni având ca obiect cerinţele de bază ale producţiei şi standardele de comercializare, sistemele de calitate specifice ale UE, cum ar fi indicaţiile geografice şi sistemele de certificare a calităţii produselor alimentare. Carta verde ridică o serie de probleme, de exemplu: dacă produsele agricole primare ar trebui să poarte obligatoriu indicaţia locului unde au fost produse (în UE/în afara UE); dacă ar trebui permisă vânzarea unor produse care nu îndeplinesc standardele de comercializare sub aspect estetic; dacă ar trebui introduse norme ale UE pentru definirea unor termeni ca „produs montan“ sau „produs de fermă“; cum ar trebui dezvoltat sistemul indicaţiilor geografice (IGP); cum poate fi asigurată o protecţie mai eficace a indicaţiilor geografice în ţările terţe; cum se poate ameliora funcţionarea pieţei unice europene a produselor ecologice; cum se poate spori producţia bunurilor de calitate în regiunile ultraperiferice ale UE; dacă sunt necesare noi sisteme ale UE, în special în domeniul protecţiei mediului, şi cum se poate menţine povara administrativă la un nivel cât mai redus; cum se poate evita riscul ca unii consumatori să fie induşi în eroare de sistemele de certificare.