Festival internaţional de bătut toaca şi clopotele

Festivalul de toacă de la Victoria, judeţul Braşov, a adunat şi în acest an peste 80 de copii începând cu cei  de grădiniţă şi până la clasa a VIII-a. Ca de fiecare dată, majoritatea judeţelor ţării au fost reprezentate, iar oaspeţii de seamă au venit din comunităţi ortodoxe din Ucraina şi Ungaria. Festivalul a început marţi, 9 iulie, şi se încheie astăzi.

 

Intitulat „Cântecul care zideşte“, festivalul de toacă de la Victoria a ajuns la cea de-a XII-a ediţie naţională şi la cea de-a IX-a ediţie internaţională. Înfiinţat în 1995, la iniţiativa preotului Octavian Smădu, festivalul a fost iniţial un concurs local de bătut toaca, adresat copiilor şi tinerilor din Victoria şi găzduit de Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din oraşul braşovean. Treptat, festivalul a căpătat amploare şi se bucură la fiecare ediţie de o atenţie deosebită din partea  copiilor şi de un sprijin real din partea autorităţilor locale. Din 2010, festivalul are şi o secţiune de bătut clopotele. 

 

Festivalul a debutat pe 9 iulie, respectând tradiţia ca delegaţiile să participe în prima zi la slujba Vecerniei, la sfârşitul căreia să-şi prezinte localitatea şi zona de unde provin. În ziua competiţiei, parada costumelor populare prin centrul oraşului a precedat concursul propriu-zis.

 

Juriul din acest an a fost format din monahia Parascheva de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Cărţişoara, judeţul Sibiu, preotul Ioan Ciungara de la Parohia Copăcel, Protopopiatul Făgăraş I, şi Viorel Vizante, epitropul de la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Victoria. „Am oferit premiile I, II, III şi menţiuni la fiecare categorie de vârstă, de la cei mai mici competitori de la grădiniţă până la cei de clasa a VIII-a. 

 

Le-am oferit cărţi de rugăciune, iconiţe, dulciuri, medalii şi diplome“, ne-a spus părintele Octavian Smădu. 

De fiecare dată, marea provocare a organizatorilor a fost departajarea concurenţilor, mai ales că, an de an, festivalul din micul oraş de la poalele Munţilor Făgăraş se bucură de participanţi din ce în ce mai bine pregătiţi. Fiecare „floricică“ şi fiecare demonstraţie de tehnică sunt punctate şi constituie un argument pentru oferirea premiilor. Însă marele câştig de pe urma acestei manifestări este ataşamentul tinerilor faţă de Biserica străbună şi faţă de tradiţiile româneşti. Participarea la un asemenea festival arată dragostea micuţilor faţă de arta de a bate toaca şi clopotul, pentru unii dintre ei acestea fiind ca o uşă de intrare în marea familie eclesială.

 

„Copiii au venit foarte bine pregătiţi şi în acest an. Competiţia a fost strânsă în rândul celor de clasa a VII-a şi a VIII-a. Ne-am dat seama la această ediţie că festivalul nostru le-a oferit copiilor posibilitatea să înveţe un cântec cu bătaie lungă. Este un fel de predică de la toacă la care copiii se pricep de minune. Cu siguranţă nu vor uita tot restul vieţii lor această experienţă“, ne-a mai spus părintele Smădu.