Filantropie, educație și responsabilitate la Viișoara

Restaurarea lumii prin fiecare copil care se naște este un alt fel de înviere, vindecare a sufletului și deschidere spre cer. 

În această continuitate se așază Biserica, prin cei care o slujesc, în marea și nelimitata ei lucrare. Făptuirea filantropiei pentru copii am descoperit-o și în Parohia Viișoara, din Arhiepiscopia Tomisului.

Parohia Viișoara, din Protopopiatul Medgidia, Arhiepiscopia Tomisului, este una săracă, așa cum sunt majoritatea așezărilor răspândite prin văile pietroase ale Dobrogei. Dar, spre deosebire de alte locuri, aici slujirea jertfelnică a preotului paroh Dănuț Costan și a familiei sale îl ridică pe copil la înălțimea de pe care se vede și se înțelege adevărul că în el „vorbește frântura de cer dată omului odată cu începutul”, cum spunea Ernest Bernea.

Masă caldă pentru copii

La Viișoara, prin grija părintelui paroh Costan, vechea clădire parohială, reparată, igienizată și recompartimentată, a devenit celălalt acasă al copiilor din localitate. „Cu mai mulți ani în urmă, ne-am gândit să oferim o masă gratuită pentru vreo 40 de copii care provin din familiile sărmane. În parohie avem aproximativ 350 de familii. În realitate însă, erau peste 100 care aveau nevoie de această hrană zilnică. Astăzi, în medie, 120 de copii servesc zilnic o masă caldă aici, oferită de Biserică. De ea beneficiază nu numai cei care provin din familii ortodoxe, ci și cei din familii de musulmani, de adventiști, penticostali sau de alte confesiuni. Toți sunt bine primiți. Spiritul de rugăciune îi adună la un loc, indiferent de religie. Am rămas chiar plăcut surprins când am văzut copiii de alte religii închinându-se la un loc cu ortodocșii! Anul acesta, pe 25 martie, se împlinesc 13 ani de când desfășurăm această activitate. Copiii noștri provin din familii sărace, defavorizate. Am avut cazuri când unele dintre ele s-au mutat din satele vecine, la rude în Viișoara, pentru ca fiii lor să poată beneficia de masa dată de noi”, ne mărturisește părintele paroh Costan.

Oferirea unei mese calde pe zi pentru copiii comunității a devenit grija principală a părintelui paroh, din momentul în care a găsit în comunitate băieței și fetițe care pur și simplu erau scoși de părinți pe stradă pentru că nu aveau ce să le dea de mâncare. „Am întâlnit cazuri când unii copii mă întrebau dacă pot veni cu frățiorii sau cu surioarele lor la masă, chiar dacă ar fi fost nevoie să împartă cu ei porțiile de mâncare. Lucru care m-a mișcat foarte mult. Așa am ajuns să-i primim pe toți. Inițial, am avut un parteneriat cu Primăria și cu World Vision, care ulterior s-au retras. Astăzi, ne descurcăm singuri, cu ajutorul unor oameni de bine, al unor firme care ne oferă gratuit alimente de calitate, garantate din punct de vedere igienico-sanitar”, ne mai spune părintele.

„Educația luminează omul”

În această slujire, preotul satului este sprijinit de familia sa. De doamna preoteasă, care este cadru didactic, de fiica cea mică Nina, care antrenează copiii de la școală în foarte multe acti­vități. Tot ea a pus bazele bibliotecii de câteva mii de volume, special organizată pentru copiii care vin aici.
„Noi am gândit toată această muncă pentru a diminua abandonul școlar. Copiii care vin și servesc masa caldă la noi sunt cei care frecventează cursurile școlii. Iar rezultatele se văd. De aceea, tot ce facem aici ne aduce o imensă satisfacție sufletească. Mie, și acum, când intru și-i văd la masă, îmi dau lacrimile”, ne spune părintele Costan.

Doamna preoteasă Mariana Costan este învățătoare la clasa a II-a. Domnia sa desfășoară, alături de părintele și de celelalte cadre didactice, diferite activități educative cu copiii, care vizează, spre exemplu, iubirea frățească, iubirea de părinți, bunici, nași sau iubirea de viață. „Ne dorim ca acești copii să fie fericiți, educați, pentru că educația luminează omul, așa cum soarele luminează lumea. Desfășurăm, de asemenea, activități care se referă la salvarea pământului. Nu uităm nici tradițiile poporului, basmele și poveștile lui, prietenia, iubirea de Dumnezeu, muzica, mișcarea și sportul, pâinea cea de toate zilele, viața care, în fiecare zi, este cel mai mare dar de la Dumnezeu. Viața înseamnă copilul, care îi iubește și pe mamă, și pe tată, și pe bunici, pentru care el învăța să se roage. Uneori noi punem întrebări, iar părintele răspunde și copiilor, și părinților, și bunicilor. La activitățile noastre participă în medie 50-80 de copii, începând cu cei de la grădiniță și până la clasele mari. Ca oameni care ne implicăm în viața lor, suntem fericiți. Atât noi, cât și ei. Și, de cele mai multe ori, această fericire se adună într-un sărut pe care îl primim pe obraz, sau noi îl oferim lor, copiilor”, ne spune doamna preoteasă Mariana Costan.

Încheiem relatarea noastră despre acest fel de restaurare a lumii prin copii amintindu-ne cuvintele Sfântului Paisie Aghioritul, care spune: „Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma”.

Rămâne ca și noi să citim peste ani aceste „scrijelituri”, adunând fericirea într-un sărut pe obraz.