Finalul conferinței naționale dedicate artei bisericești
Ziua de 14 noiembrie a marcat încheierea celei de a 10-a ediții a Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească”, găzduită la Palatul Patriarhiei din București. Marți s-au desfășurat ultimele sesiuni de comunicări științifice ale evenimentului ce a avut ca tematică, în acest an, „Programele iconografice și metodele de restaurare în arta bisericească actuală”.
După sesiunea inaugurală a conferinței naționale desfășurate în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, luni a avut loc prima sesiune de comunicări, dedicată picturii bisericești și intitulată „Programe iconografice: perspective istorice și valorificări contemporane”. Moderată de Ștefan Ionescu-Berechet, istoric de artă și cadru didactic, secțiunea întâi a avut ca vorbitori pictori bisericești, cadre didactice, arhitecți, istorici de artă și restauratori, printre care s-au numărat Luigi Bambulea, arhidiaconul Nicolae Bălan, Cristina Cojocaru, Laurențiu Bozga, Vladimir Bulat, Augustin Ioan, Mirela- Ileana Weber-Andreșcov și părintele Jan Nicolae.
În dimineața zilei de marți, 14 noiembrie, a debutat secțiunea a doua a evenimentului, dedicată conservării și restaurării patrimoniului imobil și mobil și având ca temă „Restaurarea între restituirea monumentului și (re)integrarea sa în cult”. Secțiunea a fost moderată de Nicolae-Marian Catrina, restaurator de pictură pe lemn. În deschidere, istoricul de artă Andrei Dumitrescu, doctorand la Universitatea Stanford din California, a susținut în mediul online prelegerea intitulată „Cicluri hagiografice, reprezentări teofanice și teme euharistice: o reevaluare a iconografiei capelelor anexe în perioada bizantină târzie”. Acesta a realizat un studiu de caz ce a avut drept scop înțelegerea felului în care se configurează programul iconografic al capelelor anexe, proscomidiarul și diaconiconul în perioada bizantină târzie. În acest scop, Andrei Dumitrescu a avut în vedere Biserica Maicii Domnului de la Mănăstirea Morača din Muntenegru: „În această lucrare am arătat că selecția și dispunerea spațială a imaginilor narative și iconice din diaconiconul de secol al 13-lea de la Mănăstirea Morača prezintă un sistem vizual deosebit de dinamic. În contextul de receptare al Evului Mediu, programul iconografic construit în jurul vieții Sfântului Ilie nu presupunea adoptarea unei scheme interpretative singulare, ci, așa cum am argumentat, permitea dezvoltarea unor variante alternative de lectură determinate de poziția relativă a privitorului în raport cu frescele. Prin acest studiu de caz am încercat să arăt, la nivel mai amplu, că în contrast cu ipotezele mai vechi ale istoriografiei artei medievale, ciclurile narative nu relatează o istorie fixă, ce se cere a fi descifrată într-o manieră lineară, cronologică. Dimpotrivă, prin intermediul corespondențelor iconografice dintre scene și motive, ele propun multiple interpretări ale aceleiași narațiuni, bazate pe cultura teologică, literată și figurativă a privitorilor”, a afirmat cercetătorul în încheierea prelegerii.
În continuare, Tereza Sinigalia, istoric de artă, a susținut prelegerea cu titlul „Restauratorul și istoricul de artă. Un dialog”.
Ioan Popa, pictor bisericesc, a susținut apoi un referat realizat de arhitectul Bogdan Bratu, intitulat „Trei tipuri diferite de reconstituire a lacunelor picturilor murale de la monumentele istorice”.
Ultima prelegere a acestei secțiuni, „«Primum non nocere», minima intervenție și intervenționismul în procesul conservării și restaurării bunurilor culturale eclesiastice”, a fost susținută de Vlad Protopopescu și Thalida Lisaru, restauratori în cadrul Laboratorului de conservare- restaurare al Patriarhiei Române. Aceștia au descris termenii folosiți în tematica prezentării lor astfel: „În procesul de conservare și restaurare a bunurilor culturale există aceste două abordări aparent antinomice: intervenționismul și minima intervenție. De altfel, este un subiect aflat în centrul unei discuții perpetue, referitoare la nivelul de implicare necesar. Pornind de la aceste premise, în cadrul articolului nostru am explorat contextele în care diferitele strategii pot fi eficient implementate pentru a obține rezultate favorabile. Perspectiva intervenționistă, în domeniul conservării și restaurării, vizează restabilirea aspectului estetic sau a funcționalității originale a operei. Această abordare poate implica reconstituiri și substituiri prin integrarea de elemente noi. Intervenționismul se justifică în cazurile de deteriorare semnificativă sau în situațiile în care există amenințări iminente asupra bunurilor culturale. La polul opus, restaurarea de tip arheologic se fundamentează pe principiul minimizării intervenției, păstrarea autenticității, prin evitarea unor alterări de substanță ce ar putea periclita caracteristicile inițiale, precum și conservarea operei, prin asigurarea unor condiții optime de microclimat”.
La orele prânzului a debutat secțiunea a treia de comunicări, moderată de monahia Atanasia Văetiși, istoric de artă. Părintele Ioan Bizău, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a susținut prelegerea „Vizualizarea iconică a Tainelor credinței presupune talent, cultură teologică și participare constantă la viața Bisericii”. Ultima prelegere a zilei, aparținându-i părintelui Petru Moga, s-a intitulat „Relația dintre cult, arhitectură și pictură în biserică. Studiu de caz: Biserica «Pogorârea Duhului Sfânt» din Câmpina”.
A patra și ultima secțiune a conferinței naționale dedicate artei bisericești a fost moderată de Luigi Bambulea, cercetător științific, și de pictorul Ioan Popa și a constat într-un dialog deschis între cei prezenți și membrii Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei Române.