Flori şi poezii la statuia poetului Mihai Eminescu din Bucureşti

În Ziua Culturii Naţionale, inimile românilor s-au unit la unison spre a-l omagia pe Mihai Eminescu. Manifestări culturale dedicate poetului naţional au fost în toate spaţiile locuite de români, de la Ipoteşti la Iaşi ori Bucureşti, Madrid, Tel Aviv ori Paris. Prelegerilor rostite de bine-cunoscuţi oameni de cultură li s-au adăugat şi elevii de la Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din Bucureşti. Aceştia au mers însoţiţi de directorul instituţiei, Mona Şerbănescu, şi de poeta Ana Blandiana la statuia poetului de la Ateneu, unde ­au depus coroane de flori şi au rostit poezii din creaţia marelui poet.

În dimineaţa zilei de 15 ianuarie, imnul Liceului Ortodox „Anastasia Popescu” a răsunat lângă statuia lui Mihai Eminescu, din faţa Ateneului Român. Încă de la înfiinţare, această şcoală şi-a ales ca imn poezia „Rugăciune” semnată de poetul naţional. Mângâiaţi de zăpada moale, copiii au intonat: „Privirea-ţi adorată/ Asupră-ne coboară, / O, maică prea curată, / Şi pururea fecioară, / Marie!”. Nimic emfatic, totul firesc! Firave şi cristaline, glasurile elevilor au dat viaţă gândurilor poetului aşezate în versuri.

Invitata copiilor a fost poeta Ana Blandiana, care le-a vorbit despre creaţia şi personalitatea lui Mihai Eminescu. Împreună au vizitat Sala Mare a Ateneului Român, încărcată de istorie şi cultură, aşa încât şirul poveştilor s-a legat firesc. Copiii nu s-au lăsat mai prejos şi au pus întrebări, dovedind că sunt cunoscători atât ai creaţiei eminesciene, cât şi ai poeziilor semnate de Ana Blandiana.

Învăluit în mantia tăcerii, Eminescu „şi-a primit” la prima oră a dimineţii micii admiratori. Copiii s-au simţit atinşi de un moment de graţie, iar poetul, aflat în sferele veşniciei, şi-a umplut singurătatea cu glasurile lor cristaline şi cu emoţia idealurilor lor, aflate încă în muguri. Zăpada cernea peste toţi la fel, mari şi mici, oameni de cultură şi învăţăcei. Doar inimile încălzite de dorul de Eminescu topea zăpada aşezată pe umerii noştri, fiecare vers al poetului fiind prilej de încântare şi meditaţie: „Când scena acestei vieţi e-al mântuirii faur”.

Ca în fiecare an, elevii Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” au aşezat o ghirlandă de flori roşii în jurul statuii poetului Mihai Eminescu. Ei continuă tradiţia iniţiată în anii ‘80 de un grup de scriitori, care l-au avut atunci în frunte pe Geo Bogza. Scriitoarea Ana Blandiana a vorbit publicului despre ce a reprezentat această acţiune în anii comunismului. „Tradiţia a început în anii ‘80, când se exagera cultul familiei Ceauşescu, ambii fiind născuţi în luna ianuarie. Atunci, Geo Bogza, scriitorul cel mai în vârstă şi mai cunoscut, a iniţiat ceremonia depunerii unei jerbe de flori la statuia lui Eminescu din faţa Ateneului Român. El a dorit să aşeze cultul lui Eminescu ca o replică, care să topească vulgaritatea celuilalt cult. Totul era organizat în aşa fel, încât să fie cât mai evident şi lumea să descopere acest subtext, care nu putea fi spus pe faţă. Drept care comandam o ghirlandă de flori foarte lungă, pe care o aşezam de câteva ori în jurul gâtului statuii lui Mihai Eminescu. Venind de la florărie pe jos cu această ghirlandă, oamenii aflaţi în centrul Bucureştiului se întrebau ce se întâmplă. Şi toată lumea înţelegea că sărbătorirea lui Eminescu era o contragreutate împotriva absurdului din societatea de la acea vreme. Noi nu aveam scară, cum au adus copiii acum, iar soţul meu, care era cel mai înalt din grup, făcea sacrificii să aşeze ghirlanda în jurul statuii lui Eminescu. Ne întâlneam de două ori pe an, pe 15 ianuarie şi 15 iunie, când de aici mergeam până la Cimitirul Bellu, la mormântul lui Eminescu.”

Cu tainice şoapte, apar în mintea noastră fragmente din versurile poetului, atât de familiare, încât am putea spune că există acolo de multă vreme: „În drumul ei ia firea mii de feţe/ Aceleaşi sunt deşi mereu se schimbă”. Prin interesul pentru cultură şi poezie, Eminescu a reuşit să lege generaţii, care la prima vedere ar părea despărţite de o prăpastie greu de trecut.

„Mi se pare minunat că a fost preluată această tradiţie”, a spus poeta Ana Blandiana. „Chiar le spuneam copiilor că eu cred că miturile nu trebuie distruse cum se obişnuieşte acum, dimpotrivă, trebuie amplificate, pentru că miturile salvează cultura unui popor”, a completat scriitoarea Ana Blandiana.