Forma de diabet specifică perioadei de sarcină
Una dintre problemele cu care se pot confrunta viitoarele mame este diabetul gestațional, care dispare în mod normal după nașterea copilului, dar crește riscul mamei de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 pe parcursul vieții. De ce apare diabetul gestațional, cum se stabilește diagnosticul, ce complicații pot apărea și cum trebuie tratată această afecţiune explică dr. Anca Badea, medic specialist obstetrică-ginecologie.
O proporție importantă din femeile însărcinate, estimată la aproximativ 14%, poate dezvolta diabet gestațional. Este o afecțiune cauzată modificărilor hormonale specifice perioadei de sarcină și care pot afecta capacitatea organismului de a produce sau utiliza insulina în mod eficient, chiar dacă anterior sarcinii viitoarea mămică nu suferea de diabet. Boala apare predominant în ultima parte a sarcinii și poate să se complice cu afectarea sănătății atât a mamei, cât și a bebelușului, a spus medicul Anca Badea, la Digi 24.
Diagnosticul se stabilește prin efectuarea testului de toleranță la glucoză orală (TTGO), un test de screening pe care fiecare gravidă ar trebui să-l facă între săptămânile 24 și 28 ale sarcinii. În acest fel se face diagnosticarea precoce, evitându-se astfel posibilele complicații. În cazul gravidelor care prezintă un risc crescut de a face diabet gestațional, acest test poate fi făcut și mai devreme de săptămâna 24 și este suficient ca o singură valoare a testului să fie modificată pentru ca diagnosticul să se confirme, afirmă specialistul în obstetrică-ginecologie.
Uneori, simptomele în diabetul gestațional pot fi absente sau foarte discrete, mascate de cele normale perioadei de sarcină. De aceea, este foarte important ca diagnosticul să se stabilească prin testele de laborator TTGO și să nu ne bazăm doar pe tabloul clinic.
Principalele semne care pot indica un diabet gestațional sunt urinarea frecventă, nevoia de a mânca mai mult decât de obicei, senzația de gură uscată și setea excesivă, oboseală, vedere încețoșată, stare de slăbiciune și predispoziția la infecții urinare sau candidoze orale.
Există anumiți factori care favorizează apariția diabetului gestațional. Cele mai expuse acestui risc sunt femeile gravide cu vârste peste 35 de ani, cele supraponderale sau obeze, cele cu un istoric familial de diabet la rude de gradul I, cele care au avut diabet gestațional și la o sarcină anterioară. De asemenea, există anumite afecțiuni ale mamei preexistente sarcinii care pot să-i crească riscul de diabet gestațional, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice, sindromul metabolic sau hipertensiunea arterială.
Impactul negativ al diabetului gestațional este semnificativ atât în cazul mamei, cât și al bebelușului, începând cu riscul de naștere prematură. În cazul mamei, una dintre cele mai grave complicații este preeclampsia, manifestată prin hipertensiune arterială și prezența în exces a unor proteine în urină. În ceea ce privește bebelușul, el va fi supraponderal, aspect care va îngreuna nașterea pe cale naturală.
Tratarea diabetului gestațional presupune în primul rând o monitorizare permanentă a glicemiei viitoarei mame, de 4 până la 6 ori pe zi. De asemenea, se recomandă mișcarea, dacă nu există contraindicații din partea medicului obstetrician, iar alimentația zilnică trebuie să includă fibre - legume și fructe -, dar mai puține glucide și grăsimi saturate. Cât privește tratamentul medicamentos, acesta se recomandă de către medicul diabetolog în situația în care celelalte măsuri de menținere a glicemiei sub control nu dau rezultate. (I. N.)