Funeraliile întâiului patriarh al României

La 22 ianuarie 1939, Constantin Argetoianu nota în jurnalul său că patriarhul şi prim-ministrul Miron Cristea era extrem de necăjit şi exclus de la actul decizional politic. Ulterior, regele Carol al II-lea i-a acordat un concediu pentru a-şi reface sănătatea la Cannes, în Franţa.

În martie 1939 a fost ultimul drum al patriarhului, în timp ce secretarul său personal, Dudu Velicu, nota la Bucureşti, în jurnalul său, că evenimentul se întâmplase "ca efect al otrăvirii de la Bucureşti, ordonată de regele Carol al II-lea". În fond, acesta era rezultatul neînţelegerilor dintre un patriarh care nu putea accepta politica lipsită de cele mai elementare norme juridice şi un suveran care nu suporta insubordonările unui prim-ministru. Dar, abil în politica ce o făcea, regele s-a folosit de funeraliile patriarhului Miron pentru a le da o întreagă încărcătură ideologică menită să contribuie la consolidarea regimului pe care îl iniţiase în ianuarie 1938, atât prin organizare, cât mai ales prin mediatizarea făcută în presa vremii.