Gânduri pe marginea unei lecturi izvorâtoare de lumină

Sărbătoarea Sfintei Treimi, hramul tutelar al Centrului de Presă BASILICA, care include în componența sa și publicațiile LUMINA, ne oferă, ca și Târgul de carte Bookfest București 2022, bucuria întâlnirii cu binecuvântarea paginii scrise cu dăruire.

Chiar dacă unele dintre textele pe ­care le parcurgem, din spa­țiul mediatic ori între coperțile unei cărți, nu pot oferi suficient unui om însetat de adevărul înalt, care poate fi ostoit doar de Mântuitorul Hristos, vom găsi, printre file, un firicel de apă, prelins din Izvorul nesecat, Preasfânta Treime, dăruit celorlalți cu bucurie. Depinde de fiecare dintre noi cum ne adunăm puterile pentru a recepta și primi darul care ni se oferă.

În zilele recentului târg de ­carte din Capitală, mulți au poposit la standurile Patriarhiei Române. Pe lângă celelalte edituri cunoscute, din București și din țară, cele ale Patriarhiei ­Române reprezintă de mai mulți ani o prezență și bucurie reală pentru oamenii cu frământări adânci, care caută lumina în această lume, dincolo și chiar și peste întunericul care încearcă fără succes să o înlăture.

Între cărțile lansate la acest eveniment cultural a fost și cea a părintelui consilier patriarhal ­Nicolae Dascălu, directorul publica­țiilor LUMINA, Printre păsări şi crini. Cugetări creștine dintr-un veac grăbit.

Părintele Nicolae Dascălu ­ne-a obișnuit cu articole inspirate și cu o preocupare serioasă față de diversele subiecte pe care le dezvoltă. Nu doar că a păstrat o constanță în oferirea de materiale inedite cititorilor, devenind îndrumător al tinerilor redactori, învățăcei, discipoli, studenți și masteranzi, care i se alătură în demersul informării luminoase și curate.

Cotidianul Ziarul Lumina, pe care îl citim cu viu interes, este așteptat în fiecare dimi­neață, asemenea aurorei trandafirii care luminează ziua.

Simbolic, pentru cititorii fervenți ai presei eclesiale, ziarul aduce, cu ale sale rânduri inspirate, Lumina de care avem nevoie la începutul activității cotidiene...

Sunt expuse în paginile noii apariții diferitele stiluri ale abordării jurnalistice, concretizate în texte prezentate în săptămânalul Lumina de Duminică, respectiv în cotidianul Ziarul Lumina.

Componenta principală a celor două publicații care au izvodit acest volum este predominant teologică. Se regăsesc, între altele, teme sociale, culturale, filantropice, liturgice, precum și secțiuni care prezintă Evanghelia zilei și Sinaxarul. La acestea se adaugă diferite puncte de vedere, în rubrica Repere și idei, în paginile de cultură și artă, care zugrăvesc viața cotidiană, precum și mărturisirile de suflet ale colaboratorilor acestei publi­cații.

După cum arată părerile ­cititorilor și specialiștilor, cotidianul Ziarul Lumina și săptămânalul de spiritualitate și atitudine creștină ale Patriarhiei Române au devenit un far călăuzitor al presei de calitate. Multe dintre publicații și reviste au fost nevoite în încercările ­timpului să-și întrerupă apariția și să rămână doar cu varianta online, ceea ce a sporit nevoia reală de a avea o publicație palpabilă, care să ajungă în casele intelectualilor și ale credincio­șilor fii ai Bisericii.

Dis-de-dimineață, în diferite locuri ale țării, publicația aduce bucurie și speranță, iar în interiorul ei se întâlnesc nume sonore, misionari de diferite vârste, formați în același spirit.

E de prisos să spun că între cei care au o contribuție majoră în acest proces se regăsește și părintele Nicolae Dascălu, nu doar prin publicarea editorialelor (peste 100 la număr) sau a multor alte articole, ci și prin efortul de a împărtăși unora din experiența acumulată.

Noua apariţie de la Editura Trinitas, Printre păsări şi crini. Cugetări creștine dintr-un veac grăbit, se înscrie în rândul publicațiilor apologetice, culturale și de promovare a dreptei credințe. Asemenea altor cărți apărute din trudă jurnalistică și conlucrare publicistică, a­ceasta reflectă consecvența, priceperea și curajul de a căuta și exprima adevărul.

Cred că stilul apologetico-misionar, pe care-l are părintele ­Nicolae Dascălu, este de fapt ­împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a dat-o ucenicilor, de a propovădui Evanghelia la toată făptura (Matei 28, 19-20).

Există o formă a demnității învățătorești exprimată în stilul clasic, de la amvon, dar este și una modernă, actualizată și contextualizată, în lumea grăbită care nu vine mereu la biserică, dar care caută, în țesătura paginilor internetului, referiri la textele evanghelice. Slovele autentice și elegante ale acestor noi lecturi ale textului scripturistic raportat la realitățile sociale privite prin fereastra Bisericii oferă o variantă modernă a omiliilor de altădată.

Sacerdotul care săvârșește Sfânta Liturghie, cu evlavie și în duh eclesial, în bună și veche tradiție, când se așază la masa de scris, dorește a se găsi sub inspirație sfântă cerând-o neîncetat de la Dumnezeu.

Avem nenumărate mărturii, dar pomenesc doar exemplul Sfântului Ioan Gură de Aur, care, lucrând la tâlcuirea epistolelor Sfântului Apostol Pavel, a fost observat, în câteva rânduri, de ucenicul său, Proclu, asistat de autorul sfânt al scrisorilor scripturistice, prin prezența fizică a acestuia.

Lecturând textele părintelui Nicolae Dascălu, observăm firul unei asemenea căutări neîncetate a descoperirii dumnezeiești, care provine din citirea cuvintelor ­sacre și a textelor patristice. ­Plecând de la aceste amănunte tainice ale materialelor publicate, consider că avem datoria de a ne inspira din astfel de resurse, chiar dacă, la final, putem formula ­propriile concluzii.

În general, textele semnate de un cleric conțin ceva special, sub­liniind că lucrarea lui nu este doar una vizibilă, ci mai ales spirituală, profundă, care poate schimba felul de a fi al semenilor și păstoriților.

Dacă altădată un preot se adresa unui număr restrâns de credincioși, autorii textelor din publicaţiile LUMINA, sau din ­alte apariţii, se adresează celor mulți, iubitori de Adevăr, numele lor însumând uneori cifre ne­așteptate de urmăritori.

Adeseori am primit bunele impresii ale unor slujitori ai Bisericii, din toate treptele sacramentale, precum și ale unor evlavioși credincioși, cititori din continentul nord-american, Canada, Australia, Noua Zeelandă, din întreaga Europă și Orientul Mijlociu.

Cum aș putea ignora, de exemplu, mărturisirile referitoare la articolele unui prieten și ­coleg de seminar, aflat departe de țară, care consideră Lumina ca izvor al pastorației și predicii lui? Și câte alte exemple nu se pot oferi?

Ultima carte a părintelui ­Nicolae Dascălu, Printre păsări şi crini. Cugetări creştine dintr-un veac grăbit are patru secțiuni: „Simţiri şi cugetări în duh de sărbătoare”; „Alpiniştii Duhului Sfânt şi pelerinajele noastre ­interioare”; „Creştinii acasă, în Biserică şi în cetate”; „Comunicare în căutarea comuniunii. ­Nedumeriri şi certitudini”.

Titlurile pe care părintele ­­le-a aşezat înaintea meditaţiilor sunt inspirate. Unele din acestea reprezintă o  fină sinteză a materialului prezentat: „De dragul Mariei şi a Mântuitorului”; ­„Crucea cerească din bradul de Crăciun”; „Veniţi de primiţi lumină!”; „Plânsul Mariei Magdalena şi bucuria Învierii”; „Ziua Învierii şi judecăţile noastre de fiecare zi”; „Printre păsări şi crini”, care a primit onoarea de a fi așezat ca titlu pe coperta volumului; „Alpiniștii Duhului Sfânt”; „Călători spre Emaus, spre ospăţul Cuvântului”; „Mormântul care dă adevăratul sens al vieţii”; „Paza bunurilor, paza gândurilor”; „Ceaslovul şi atlasul la început de an şcolar”; „Şi ­totuşi, poruncile nu pot fi doar opţionale”; „Apostolatul mediatic de la sobor la reţele”; „Ziarul din icoană”; „Diaconia mediatică, ­filantropie comunicaţională a ­Bisericii”.

Autorul a înțeles că slovele ­dăruite celorlalți așază în rama timpului, măcar în parte, fru­museți netrecătoare ale Împă­răției cerurilor.

În final, subliniez legătura ­spirituală a părintelui Nicolae Dascălu cu mulți scriitori, profesori, jurnaliști, pictori, muzicieni, cărturari, unii dintre ei apropiați Bisericii. Întâlnirea  s-a petrecut mai întâi la Iași, unde părintele a activat ca specialist în tehnologia informației, iar mai apoi diacon, preot și consilier cultural al Arhiepiscopiei Iașilor. S-au adăugat multe altele și în Cetatea Bucureștilor. Printre ele, dialogurile cu oameni de litere, făuritori de valori, care constituie o constantă în tradiția Bisericii, mulți dintre ei fiind inspirați în mod profund de frumusețile ­netrecătoare ale credinței și valo­rilor bisericești.

Prietenia cu astfel de oameni ne duce cu gândul la virtuțile Părinților Bisericii, din care a țâșnit  izvorul de inspirație folositor nu doar acestora, ci și gene­rațiilor următoare.