Griji şi emoţii pentru elevi, părinţi, profesori

Astăzi începe un nou an şcolar şi, odată cu el, o perioadă de adaptare la un nou stil de viaţă, deopotrivă pentru cei aproximativ 3.200.000 de elevi şi preşcolari dar şi pentru părinţii lor.

Lăsând la o parte grijile de ordin material, respectiv achiziţia de rechizite şi alte materiale auxiliare, hăinuţele noi ori aranjarea camerei copilului, cea mai importantă componentă a pregătirilor pentru grădiniţă ori şcoală o reprezintă cea psihică. Părinţii au temeri, uneori mai mari decât ale copiilor: “Dacă va plânge continuu? Dacă nu va vrea să stea la grădiniţă?”, “Dacă nu-i va plăcea învăţătorul?”, “Dacă vor fi discipline de învăţământ la care nu se va descurca, ori profesori prea severi?”etc.

În fapt, adaptarea la viaţa preşcolară şi şcolară va fi mult mai uşoară dacă va exista o comunicare sinceră şi corectă. Chiar începând cu cei mai mici. Să nu facem greşeala să gândim că “lasă, sunt mici, ce ştiu ei? Îi păcălim noi cumva…”. “În primul rând, nu trebuie să folosim grădiniţa ca ameninţare: «Lasă că vei vedea tu, acolo nu va mai exista cineva care să te alinte aşa ca mine», sau alte asemenea afirmaţii. Trebuie să le explicăm copiilor că, aşa cum părinţii merg la serviciu în fiecare zi, astfel vor merge şi ei la grădiniţă. Privind această etapă din viaţa lor ca pe ceva normal, firesc, le vom explica ce se întâmplă la grădiniţă, îi vom familiariza cu mediul de acolo, dacă se poate cu întreg personalul, cu educatorul. De asemenea, foarte important este ca părintele să îşi asigure copilul că după un anumit timp va veni să-l ia acasă, explicându-i-se programul şi momentul din zi când se va întâmpla acest lucru. În nici un caz nu trebuie să minţim copilul, pentru că ulterior va fi mult mai dificil”, ne-a declarat dna psiholog Alina Gălăţanu, din Galaţi.

Adaptarea la viaţa de grădiniţă va fi mult mai uşoară dacă părinţii vor fi consecvenţi, chiar dacă cei mici vor plânge în primele zile, specialiştii susţinând că aceste reacţii negative venite din partea copiilor, cum ar fi crizele de plâns, sunt fireşti întrucât îi încearcă sentimentul de abandon. Un alt truc eficient, spune dna psiholog de la “Terapis – Societate Civilă Profesională de Psihologie”, îl reprezintă jucăria favorită, de preferat un pluş moale, ce îl va însoţi pe copil la grădiniţă: “În această periodă funcţionează la cei mici gândirea magică, astfel că un pluş moale, o păturică sau pernuţă de acasă îi vor face să se simtă în siguranţă, le putem spune că acea jucărie îi va ţine de urât şi îi va proteja”.  

În ceea ce-i priveşte pe copiii care merg în clasa pregătitoare/clasa I, pregătirea pentru şcoală constă în familiarizarea cu mediul şcolar (clasa de curs, învăţătorul), apoi contactul cu rechizitele, încurajarea să folosească unele dintre ele, primind ulterior aprecieri pozitive din partea părinţilor. “Copiii vor merge împreună cu părinţii la cumpărături, vor alege ghiozdanul, stiloul preferat etc, viitorii şcolari vor fi încurajaţi să folosească rechizitele. Apoi, este important ca tot împreună să reglăm ritmul circadian (orele de somn), programul de masă şi minimalizarea timpului petrecut în faţa televizorului ori calculatorului”, ne-a mai spus dna psiholog Alina Gălăţanu.

În privinţa revenirii elevilor mai mari pe băncile şcolii, şi mai ales a celor care încep un nou ciclu de învăţare, respectiv gimnaziul sau liceul, relaţia deschisă între părinte şi copil, şi mai ales susţinerea şi încurajarea continuă din partea adulţilor reprezintă cheia succesului unei mai bune adaptări la noile etape din viaţa lor. “Nu trebuie să-i descriem pe profesori ca pe nişte adulţi severi, care le vor arăta lor, copiilor, ce înseamnă disciplina ori învăţatul. Trebuie să le prezentăm valorile pozitive ale diversităţii profesorilor, faptul că vor găsi în ei nişte prieteni împreună cu care vor descoperi lucruri noi şi interesante”, a subliniat psihologul.