„Haina de nuntă înseamnă viața curată și faptele bune”
Pilda evanghelică a nunții fiului de împărat, lecturată la Sfânta Liturghie din Duminica a 14-a după Rusalii, a fost explicată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit ieri, 28 ianuarie, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat că, în esență, Evanghelia duminicală ne arată că haina de nuntă cerească este lumina sufletului curat.
Întâistătătorul Bisericii noastre a prezentat mai întâi patru mari învățături duhovnicești desprinse din acest pasaj evanghelic (Matei 22, 1-14): „În primul rând, împăratul care face nuntă pentru fiul său este Dumnezeu-Tatăl. În al doilea rând, nunta Fiului este chemarea oamenilor la mântuire în Împărăția cerurilor. Al treilea adevăr: mireasa este Biserica, adică mulțimea oamenilor și popoarelor care răspund chemării lui Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos și prin botez. Al patrulea adevăr: chemarea este harul lui Dumnezeu, iar haina de nuntă înseamnă viața curată și faptele bune. Chemarea pe care o adresează Dumnezeu tuturor celor invitați la nunta Fiului Său este lucrarea harului, care s-a dat nouă prin Iisus Hristos. De aceea, s-a spus: «Legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos» (Ioan 1, 17)”.
Părintele Patriarh Daniel a vorbit în continuare despre primii destinatari ai invitației la mântuire și comuniune în Împărăția cerurilor: „Această invitație la nuntă a fost mai întâi adresată celor mai apropiați dintre prietenii Împăratului, anume poporului evreu, care prin proroci și prin Apostolii care L-au propovăduit pe Hristos a fost chemat la credință. Dacă ei au refuzat, Dumnezeu a întors invitația Sa spre toate popoarele, spre cei care nu s-au considerat niciodată a fi popor ales. Aceștia sunt cei de la răspântiile drumurilor, adică cei care nu aveau o credință precisă în Dumnezeu Creatorul cerului și al pământului, ci erau politeiști, închinându-se la o mulțime de zei și trăind într-o confuzie spirituală. Cei care au crezut în Hristos și au răspuns chemării au devenit creștini prin botez, primind harul său. Aceasta este chemarea pe care harul o lucrează față de toți oamenii. Însă, după ce au intrat tot felul de popoare în Biserică, adică la nunta Fiului de Împărat, Acesta a dorit să îi vadă pe toți cei care au răspuns chemării. Între ei, l-a văzut pe unul pe care îl cunoștea, dar care nu s-a îmbrăcat, potrivit prieteniei și a regulii, cu haina de nuntă. Acela a venit nepregătit pentru o cinste mare, iar tăcerea lui, în interpretarea Sfântului Ioan Gură de Aur, semnifică faptul că nu putea da un răspuns prin care să-și justifice atitudinea. Tăcerea lui a însemnat confirmarea faptului că a greșit. (...) Vorbind despre cuvintele «mulți sunt chemați, dar puțini aleși», Sfântul Grigorie de Nyssa spune că toți sunt chemați la mântuire, dar aleși devin cei care au răspuns chemării, care s-au pregătit pentru a participa la nunta duhovnicească a Împărăției cerurilor”.
„Vedem că pilda face referire atât la istoria mântuirii, cât și la Sfânta Euharistie. Oștile împăratului care au mers să-i pedepsească pe ucigașii trimișilor împăratului reprezintă o profeție pe care Mântuitorul o face, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-Se la împărații romani Vespasian și Titus. Aceștia au dărâmat Ierusalimul și au incendiat templul din Ierusalim. De aceea se spune că ucigașii celor trimiși de împărat pentru a-i invita la nunta fiului său au fost pedepsiți, iar cetății lor i-au dat foc oștile împăratului. Vedem aici cum, în mod tainic, Dumnezeu lucrează pentru a restabili dreptatea și adevărul. Această parabolă ne arată, în același timp, că dacă Dumnezeu invită la mântuire și oamenii nu răspund, planul Său nu va fi zădărnicit, ci El îi va chema pe alții. Astfel, Evanghelia vorbește de a doua chemare sau invitație adresată popoarelor păgâne care, răspunzând acesteia, au crezut în Hristos și s-au botezat. Prietenul împăratului, care vine la nuntă fără a avea haină potrivită, reprezintă probabil o referire tainică la Iuda Iscarioteanul. De aceea, Iisus l-a întrebat: «Prietene, pentru ce ai venit?» (Matei 26, 50), atunci când el a sosit să Îl prindă împreună cu ostași din partea căpeteniilor cărturarilor și fariseilor. Iuda este un prieten trădător, viclean, care nu avea sufletul curat. Nu avea haină de nuntă și nici lumină în suflet, ci întuneric. De aceea, a fost pedepsit fiind scos în întunericul cel mai din afară, adică în întunericul din afara comuniunii omului cu Dumnezeu. Evanghelia ne spune că Iuda, la Cina cea de Taină, după ce s-a împărtășit, a ieșit afară, iar afară era întuneric, era noapte. El a plecat de la lumina comuniunii euharistice la întunericul cel din afară pentru că întuneric era în sufletul lui ca urmare a trădării lui Iisus. Mai există o interpretare, aceea că pentru Sfânta Taină a Euharistiei trebuie o anumită pregătire. Această pregătire, care dăruiește prin harul lui Dumnezeu haina de nuntă, înseamnă pocăință pentru păcate, mărturisirea lor și primirea iertării. De aceea, în această privință, viața curată și lumina faptelor bune fac ca omul care a fost chemat prin harul lui Dumnezeu la mântuire să se poată pregăti spre a participa la comuniunea cerească, la nunta Fiului de Împărat”, a adăugat Patriarhul României.