„Harul se dăruieşte celor care sunt smeriţi, ascultători şi harnici”

În Duminica a 18-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat faptul că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Luca 5, 1-11), în care se vorbeşte despre pescuirea minunată, ne învaţă în esenţa sa că întâlnirea cu Dumnezeu face din pescari Apostoli. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Evanghelia Duminicii a 18‑a după Rusalii ne prezintă trei învăţături principale. „În primul rând, pescuirea minunată din Evanghelia de astăzi este o pregătire a ucenicilor lui Iisus pentru a deveni pescari de oameni, adică slujitori ai lui Hristos şi ai Bisericii Sale. În al doilea rând, corabia de pe mare prefigura taina Bisericii care adună în ea mulţimea credincioşilor, după cum în corabie, prin pescuirea minunată, au fost adunaţi o mulţime de peşti. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că în lucrarea de slujire a Bisericii lui Hristos contează mai întâi harul sau ajutorul lui Dumnezeu şi apoi priceperea sau puterea omenească. Iar harul lui Dumnezeu se dăruieşte celor care sunt smeriţi, ascultători şi harnici. Evanghelia aceasta are o legătură strânsă cu taina Bisericii, dar şi cu viaţa fiecărui creştin în parte”, a evidenţiat Părintele Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că ascultarea smerită a lui Petru a dus la pescuirea minunată, ce s‑a săvârşit prin puterea dumnezeiască a lui Iisus. „În mod surprinzător, Petru, în loc să‑I mulţumească lui Iisus şi în loc să se bucure de această pescuire îmbelşugată, a căzut în genunchi în faţa lui Iisus şi I‑a spus: «Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos» (Luca 5, 8). În mod normal, după ce a realizat cineva o pescuire mare, sau după ce a adunat o recoltă mare, se bucură şi mulţumeşte lui Dumnezeu şi celor care l‑au ajutat să ajungă la un succes mare, la o reuşită importantă. De data aceasta vedem că Petru nici nu a mulţumit, nici nu s‑a bucurat, ci s‑a pocăit, pentru că spaimă mare i‑a cuprins pe toţi (Luca 5, 9). Aceasta arată că Petru a simţit puterea dumnezeiască a lui Iisus. În faţa lui Dumnezeu Cel sfânt a simţit mai mult păcătoşenia sa de om. Vedem aici contrastul dintre sfinţenia lui Dumnezeu şi păcătoşenia omului. Simon Petru ne arată atitudintea pe care trebuie să o aibă omul păcătos când se întâlneşte cu Dumnezeu Cel sfânt. De aceea, până astăzi, în Biserica Ortodoxă, când slujitorii Altarului intră în Sfântul Altar, se înclină până la pământ în faţa Sfintei Mese, care reprezintă mormântul şi tronul de slavă ale lui Hristos, şi zic: Dumnezeule curăţeşte‑mă pe mine păcătosul. În faţa sfinţeniei lui Dumnezeu omul trebuie să mărturisească păcatele sale şi să ceară curăţire de păcate şi iertare”, a precizat Patriarhul României.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a subliniat că prin pescuirea minunată ucenicii au învăţat cea mai importantă lecţie de eclesiologie. „Pescuirea minunată s‑a făcut prin harul lui Dumnezeu, ca ucenicii, mai târziu, când vor deveni Apostoli, să înveţe cea mai importantă lecţie despre taina Bisericii, cea mai importantă lecţie de eclesiologie, că, în lucrarea lor în Biserică, mai întâi contează harul şi ajutorul lui Dumnezeu şi mai apoi priceperea sau efortul omenesc. Aceasta ne arată şi de ce la hirotonia unui diacon, a unui preot sau a unui episcop se spune aceeaşi formulă: dumnezeiescul har, cela ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le plineşte, adică le completează. Dumnezeiescul har vindecă ceea ce este infirmitate în om, ceea ce este neputinţă sufletească şi completează, întăreşte ceea ce lipseşte în persoana respectivă, care va fi sfinţită, consacrată, hirotonită pentru a deveni slujitor al Sfântului Altar. Harul are prioritate faţă de orice înzestrare omenească, capacitate omenească sau putere şi pricepere omenească. Harul este temelia pe care se construieşte întreaga lucrare a Bisericii”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai reliefat faptul că pescuirea minunată a fost săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos nu pentru nişte pescari leneşi, „ci pentru pescari care s‑au ostenit toată noaptea, care erau epuizaţi şi trişti pentru că nu prinseseră nimic. Harul care face minuni a venit la capătul puterilor omeneşti. La capătul ostenelilor omeneşti, osteneli care au produs multă smerenie, vedem deodată lucrarea minunată a harului. De aceea, Sfântul Isaac Sirul spune că Dumnezeu dăruieşte harul nu pentru mulţimea faptelor bune, ci pentru smerenia care vine din multă osteneală. Cei ce se ostenesc mult şi devin smeriţi, pentru că simt că au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, aceia primesc harul facerii de minuni, al săvârşirii de lucruri minunate. Minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că este nevoie de multă osteneală, de multă smerenie şi de multă ascultare pentru a primi harul Său (...). Adesea, în viaţă, deşi ne ostenim mult, nu reuşim să împlinim ceea ce ne‑am propus. Şi dacă nu reuşim, iar lucrarea a fost una bună, nu am cerut lucruri deşarte, ci lucruri folositoare, atunci este semnul că trebuie să aşteptăm cu nădejde, fiindcă nu totdeauna cererile noastre sunt împlinite de Dumnezeu când dorim noi şi cum dorim noi. El le împlineşte uneori mai târziu, pe neaşteptate şi într‑un mod pe care noi nu l‑am prevăzut, pentru a ne răsplăti credinţa, smerenia şi speranţa”, a precizat Preafericirea Sa.