Hirotesii de noi duhovnici la Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale

Un articol de: Diac. Emilian Apostolescu - 01 Mai 2024

Opt preoți din Arhiepiscopia Bucureștilor care au promovat examenul de duhovnicie au primit în Sfânta și Marea Miercuri, 1 mai 2024, hirotesia întru duhovnic. Slujba a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. La finalul rânduielii, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat rolul preotului duhovnic în creșterea duhovnicească a păstoriților săi.

În cuvântul de învățătură adresat noilor duhovnici, Patriarhul României a arătat că noua slujire primită prin hirotesie este de origine apostolică: „Așa cum ați auzit în rugăciunea citită, această slujire de părinte duhovnic este una duhovnicească și apostolică. Este apostolică în sensul că puterea de a ierta păcatele și de a le ține, sau puterea de a lega și dezlega, a fost dată de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos direct ucenicilor Săi Apostoli în seara Învierii Sale din morți. Înainte de moartea Sa a instituit Cina cea de Taină, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, iar după Înviere a instituit această Taină a iertării păcatelor. Sfântul Chiril al Alexandriei arată că a ierta păcatele înseamnă a pronunța iertarea lor prin harul Preasfintei Treimi, în numele Domnului nostru Iisus Hristos. A ține păcatele înseamnă a amâna dezlegarea sau pronunțarea iertării lor pentru o mai bună pregătire. Astfel, cei care se pregăteau pentru botez sau împărtășire erau amânați dacă pregătirea lor nu era suficientă. A ține păcatele nu înseamnă, așadar, a nu le ierta niciodată, ci reprezintă o amânare pentru o pregătire mai temeinică”.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a explicat în ce constă rolul preotului duhovnic și de ce el nu se limitează doar la iertarea sau ținerea păcatelor: „Această slujire apostolică și duhovnicească are o mare importanță în Biserica Ortodoxă. În primele veacuri, după ce se ascultau păcatele, se pronunța iertarea sau se amâna pentru o pregătire mai bună. Însă, începând cu secolul al 4-lea, și mai ales din secolele al 6-lea și al 7-lea, s-a văzut că nu este suficient ca preotul să fie ca un judecător care se pronunță asupra pocăinței penitenților, ci este necesară și o îndrumare duhovnicească pentru vindecarea patimilor. Preotul nu trebuie redus la un simplu dezlegător de păcate, ci, potrivit canonului 102 de la Sinodul Trulan, el trebuie să fie ca un medic. Astfel, se trece de la ideea de judecător care pronunță o sentință și dă o dezlegare la ideea de medic duhovnicesc, de doctor al sufletelor, de îndrumător și împreună rugător cu penitentul pentru creșterea duhovnicească a fiilor și a fiicelor duhovnicești și pentru eliberarea de patimi și creșterea în virtuți. Această latură a vindecării sufletului de patimi egoiste și a creșterii duhovnicești este specifică Ortodoxiei. De aceea, fiecare preot duhovnic trebuie să aibă, la rândul său, un duhovnic, și în același timp să învețe din smerenia credincioșilor care se pocăiesc sincer și din înțelepciunea altor duhovnici mai iscusiți și mai pregătiți decât el. Întru smerenie multă se învață foarte mult”.

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a remarcat conlucrarea existentă între lucrarea părintelui duhovnic și harul Preasfintei Treimi pentru curățirea, îndreptarea și mântuirea fiilor duhovnicești: „Slujirea de părinte duhovnicesc înseamnă că cea dintâi datorie a duhovnicului este aceea de a arăta celor care se pocăiesc pentru păcatele lor prezența iubitoare a lui Dumnezeu Tatăl. Prin duhovnic simte penitentul prezența Tatălui ceresc, Care Se bucură de întoarcerea fiului risipitor, după cum Însuși Mântuitorul spune că mare bucurie se face în ceruri atunci când un păcătos se întoarce la Dumnezeu. De asemenea, în lucrarea duhovnicului, penitentul simte lumina Evangheliei lui Hristos, Învățătorul care îl îndeamnă pe om la o viață cât mai fidelă Evangheliei. Prin lucrarea părintelui duhovnicesc, cel care se pocăiește sincer de păcatele sale simte și lucrarea Sfântului Duh, care îi aduce mângâiere prin lacrimile pocăinței și prin dobândirea harului iertării. Această cunoaștere a iubirii Preasfintei Treimi în lucrarea părintelui duhovnic este esențială pentru înțelegerea conlucrării lui Dumnezeu cu credincioșii prin intermediul acestei mari slujiri sfinte și apostolice a preoției și duhovniciei”.

Clericii care au promovat examenul de duhovnicie, primind hirotesia întru duhovnic, sunt: pr. Cătălin-Irinel Bucătaru de la Parohia Verbila, Protoieria Vălenii de Munte; pr. Dinu-Florin Dumitrașcu de la Parohia Hătcărău, Protoieria Urlați; pr. Andrei Grosu de la Mănăstirea Plumbuita, Protoieria Sector 2 Capitală; pr. Claudiu-Adrian Marola de la Parohia Cornetu, Protoieria Ilfov Sud; pr. Gabriel-Ovidiu Mihai de la Parohia Moara Săracă, Protoieria Ilfov Nord; pr. Florin-Ciprian Petre, de la Biserica Spitalului de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, Protoieria Sector 4 Capitală; pr. Florin-Valeriu Stan de la Parohia Păcureți, Protoieria Vălenii de Munte; pr. Nicolae Stoenescu de la Parohia Șoimari, Protoieria Vălenii de Munte.

Acestora, Patriarhul României le-a oferit certificatul de absolvire a examenului de duhovnicie, o cruce de binecuvântare și un Molitfelnic, precum și alte daruri.