Hotărâre a Consiliului Eparhial al Episcopiei Oradiei

Consiliul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei s-a întrunit în şedinţă de lucru, în data de 22 octombrie 2009, în sala de şedinţe a Centrului Eparhial, sub preşedinţia Preasfinţitului Episcop Sofronie al Oradiei, în prezenţa tuturor membrilor Permanenţei Consiliului Eparhial, a Protopopilor din eparhie şi a reprezentanţilor oficiului juridic al Eparhiei, informează Biroul de Presă al Episcopiei Oradiei. Consiliul Eparhial a luat în discuţie extraordinara importanţă bisericească şi culturală a oraşului Beiuş, pentru afirmarea identităţii religioase şi naţionale româneşti. Pentru credincioşii ortodocşi, municipiul Beiuş reprezintă al doilea oraş ca importanţă din eparhie şi al doilea sediu al Episcopiei Ortodoxe, deoarece, în perioada de tristă amintire a ocupaţiei hortisto-fasciste a Oradiei şi a părţii de nord a judeţului Bihor, ierarhul ortodox al Oradiei Mari, episcopul martir dr. Nicolae Popoviciu, a fost nevoit să-şi stabilească sediul la Beiuş, întrucât a fost expulzat din Oradea.

Menţionăm că, pe toată durata ocupaţiei străine asupra jumătăţii nordice a Eparhiei, conducerea administrativă a Episcopiei Ortodoxe a funcţionat la Beiuş. Acolo s-au ţinut toate şedinţele Consiliului Eparhial şi Adunării Eparhiale, şi de acolo au fost rezolvate toate problemele organizatorice, administrative, culturale, sociale, educaţionale şi fundaţionale ale românilor ortodocşi din Bihor. Din acest motiv, municipiul Beiuş a rămas, până astăzi, al doilea centru pastoral-misionar din întreaga eparhie şi cetate de scăpare a Ortodoxiei bihorene în vremuri de bejanie. În privinţa situaţiei de la parohia ortodoxă centrală „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Beiuş, a cărei biserică parohială este revendicată de catolicii de rit bizantin, s-a dezbătut şi hotărât ca să se continue demersurile de dialog în vederea rezolvării situaţiei în cauză. În acest sens, Consiliul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei reafirmă necesitatea realismului pastoral, în condiţiile în care, în anul 2009, la începutul celui de-al treilea mileniu creştin, situaţia pastorală este total diferită faţă de cea din urmă cu câteva zeci de ani. Aceasta reiese din actuala configuraţie demografică a municipiului Beiuş, substanţial diferită de cea din urmă cu un secol, datorită dezvoltărilor istorice. Astfel, parohia ortodoxă centrală din Beiuş îi cuprinde în special pe credincioşii aflaţi în imobilele din centrul oraşului, în majoritatea lor blocuri de locuinţe construite în anii â70 şi â80 ai secolului trecut, şi unde componenţa etnică şi confesională a locatarilor este, în majoritate, dominantă, ortodoxă românească. Biserica Ortodoxă este, aşadar, majoritară şi dominantă, atât în municipiul Beiuş, cât şi în întreaga zonă. Mai mult, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ a parohiei Ortodoxe Centrale din Beiuş a fost apărată de preoţii şi credincioşii ortodocşi înainte de 1989, când era în pericol să fie demolată. Totodată, credincioşii ortodocşi, urmaşii celor care au construit biserica în veacul al XVIII-lea, la care se adaugă toţi cei veniţi din satele dimprejur în perioada industrializării, nu numai că au apărat Biserica, ci au şi restaurat-o din temelii, au împodobit-o cu pictură în frescă de nepreţuită valoare, au consolidat-o şi au înlocuit integral turnul şi acoperişul, care fuseseră distruse în urma unei calamităţi naturale. „Or, în aceste condiţii, e nedrept şi nedemn, umilitor şi jignitor să soliciţi, unilateral: «drept consecinţă, dorim să binevoiţi a ne-o elibera şi preda în starea actuală, spre a o putea folosi după trebuinţă şi firească credinţă», aşa cum reiese din scrisoarea de invitaţie cu numărul 20 din 14 august 2009, ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, semnată de prof. Dărăbăneanu Ioan Aurel, pr. paroh Slobodnic Iosif şi pr. protopop Mada Ioan (uniţi cu Roma). Pentru corecta informare a opiniei publice, Consiliul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei apreciază că rândurile de mai sus nu coincid cu aşa-zisa ofertă a slujirii alternative, ci dovedesc cu totul altceva. De altfel, experienţa arată că slujirea alternativă nu e viabilă, comunităţile catolice de limbă română din zonă, în cazuri în care s-a procedat astfel, dovedind că nu urmăreau altceva decât confiscarea în totalitate a lăcaşurilor de cult, dimpreună cu credincioşii lor. Aşa s-a petrecut la Cheţ, unde, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2008, preotului ortodox nu i s-a mai permis accesul în biserică. Mai grav, acolo unde credincioşii ortodocşi au început construirea unei noi biserici, cum e cazul la Sarcău (la Cheţ ea a fost deja construită), simpatizanţi catolici caută, pe diferite căi, să intimideze parohia ortodoxă, încercând chiar desfiinţarea ei, prin presiuni asupra enoriaşilor ortodocşi“, transmite Consiliul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei.