Hramul Bisericii „Sf. Sava“, binecuvântat de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare

▲ Ieri, cu prilejul hramului, Biserica „Sf. Sava“ din Iaşi a avut ca oaspeţi o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Bulgare, condusă de IPS Neofit, Mitropolit de Ruse ▲

Pelerinajul organizat în grupuri, începând cu data de 5 decembrie, anul trecut, la moaştele Sfântului Mucenic Trifon şi ale Sfintei Mare Muceniţe Marina de la Biserica ,,Sf. Sava“ din Iaşi, la care au fost invitaţi să participe credincioşi creştini din toată ţara şi din străinătate, a fost încununat ieri de sărbătorirea hramului, în ziua închinată Sfintei Marina. Oaspeţi de onoare Aflată într-un amplu proces de renovare şi reînnoire, Biserica „Sf. Sava“, aşezată în pătratul central din cartierul vechi al oraşului Iaşi, mărturie, alături de celelalte monumente de artă ecleziastică ce o înconjoară, a spiritului creator şi a credinţei ortodoxe româneşti de-alungul secolelor, s-a bucurat ieri de participarea enoriaşilor din parohia pe care o deserveşte, dar şi a unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Bulgare, precum şi a unui însemnat număr de pelerini şi turişti, tineri şi vârstnici, studenţi şi elevi din Iaşi şi din zonele limitrofe. Pentru toţi cei care au luat parte la evenimentul de ieri, prezenţa la hram a Înalt Prea Sfinţitului Neofit, Mitropolitul de Ruse, a Prea Sfinţitului Naum, Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, a ministrului Cultelor din Bulgaria, teolog şi profesor de Noul Testament la Universitatea din Sofia, precum şi a părintelui Peter, reprezentantul Bisericii Ortodoxe a acestei ţări la Bucureşti, care au binecuvântat sărbătoarea parohiei „Sf. Sava“, a însemnat un moment deosebit de emoţionant, Sfânta Liturghie fiind înfrumuseţată de rugăciunile şi cântările acestora, unite cu cele ale preotului paroh, ale preoţilor slujitori Daniel Isai, Ovidiu Ciubotariu, Alexandru Roman, Mihai Prodan şi ale diaconului Adrian Sorin. Cântări bisericeşti în limba bulgară Enoriaşii şi pelerini prezenţi ieri la hram s-au bucurat să afle că şi Înalt Prea Sfinţitul Neofit, Mitropolitul de Ruse, are în eparhia pe care o păstoreşte o parohie pusă sub ocrotirea Sf. M. Mc. Marina. Ca absolvent al Conservatorului, înaltul arhiereu din Bulgaria a încântat pe toţi cei prezenţi prin intonarea de psalmi şi tropare în limba bulgară, cu care a onorat participarea la importanta sărbătoare. În scurtele alocuţiuni rostite, oaspeţii au mulţumit Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel, pentru posibilitatea oferită de a cunoaşte viaţa ortodoxă din ţara noastră, au apreciat participarea în număr mare a românilor la toate slujbele bisericeşti, care au loc nu numai la sărbători, ci şi în celelalte zile de peste an, şi au lăudat frumuseţile şi bijuteriile existente în mănăstirile moldoveneşti. Prezenţa înaltelor feţe bisericeşti din ţara vecină la hramul Bisericii „Sf. Sava“ a fost prilejuită de faptul că delegaţia bulgară, însoţită de părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, se află în pelerinaj la mănăstirile şi bisericile din Moldova şi din Bucovina. Mai multe detalii despre vizita delegaţiei bulgare în Moldova puteţi găsi în pagina 4 a ziarului „Lumina“ de astăzi. Să urmăm exemplul sfinţilor Pentru ca pelerinii să se poată închina la sfintele moaşte pe parcursul celor două zile de hram în care s-au oficiat slujbele specifice - Vecernia şi Litia, luni seara, Acatistul Sf. M. Mc. Marina şi Sfânta Liturghie, în cursul dimineţii de ieri -, baldachinul şi chivotul ce le adăposteşte, acesta din urmă având încrustat pe el, în relief, chipul muceniţei, au fost aşezate, încă de duminică, la intrarea în biserică. În predicile ţinute în zilele hramului, preotul paroh Narcis Axinte, precum şi preoţii Daniel Isai de la Vovodenia şi Ovidiu Ciubotariu de la Biserica „Sf. Pantelimon“ au evocat viaţa plină de sfinţenie, încă de la o vârstă fragedă, a Muceniţei Marina, s-au referit pe larg la semnificaţia sacrificiului sfinţilor pe altarul credinţei şi i-au îndemnat pe credincioşi să îi slăvească nu numai cinstindu-le numele, dar mai ales urmându-le faptele şi întărindu-se în credinţă, ca şi ei, de la o zi la alta, tot mai mult. ▲ Cine este Sfânta Marina Sfânta Mare Muceniţă Marina s-a născut în secolul al III-lea, din părinţi păgâni, în Antiohia Pisidiei din Asia Mică. În acele vremuri, fiind mare prigoană împotriva creştinilor, propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu învăţau sfânta credinţă în taină. În acest fel, mulţi oameni erau creştinaţi. Marina, încă de la 12 ani, a auzit de la astfel de mărturisitori cuvânt despre Adevăratul Dumnezeu. Sfânta a crezut în Hristos şi inima ei s-a aprins de dumnezeiasca dragoste. La 15 ani, pe când păştea oile, s-a întâlnit întâmplător cu mai-marele Olimvrie din părţile Răsăritului, un prigonitor cumplit al creştinilor, care mergea spre Antiohia Pisidiei. Acesta, văzând-o cât este de frumoasă, i-a spus că vrea să o ia de soţie. Însă Marina, nu numai că nu a tăinuit că este roaba lui Hristos, dar a şi mărturisit credinţa în Dumnezeu. Eparhul, auzind că fecioara este creştină, a poruncit ostaşilor s-o aresteze şi s-o chinuie până va renunţa la credinţa în Hristos. Fecioara continua, însă, să se roage în văzul tuturor către Hristos. Nici la judecata la care a fost adusă în faţa poporului nu a vrut să renunţe la credinţa creştină. În consecinţă, a fost supusă unor chinuri suplimentare, după care a fost aruncată în temniţă. A doua zi, când a fost scoasă din nou la judecată, Marina nu mai avea nici o rană pe corp, faţa îi era luminoasă, trupul întreg şi sănătos. Toţi erau uimiţi de puterea de tămăduire desăvârşită de care avusese parte într-o singură noapte. Mulţi dintre cei de faţă au înţeles atunci că la mijloc era putere dumnezeiască. Prigonitorii au continuat însă cu alte chinuri, printre care arderea trupului cu lumânări aprinse şi aruncarea ei într-un vas mare cu apă spre a fi înecată. Tradiţia spune că atunci s-a cutremurat pământul şi legăturile muceniţei s-au dezlegat, iar slujitorii au fugit cu toţii. Drept pentru care conducătorul păgân al cetăţii a poruncit gărzilor să-i ucidă pe toţi cei ce slăveau numele lui Hristos. Se spune că atunci au căzut sub tăişurile săbiilor cam 15.000 de creştini. Tot atunci eparhul a dat ordin să i se taie capul muceniţei. Astfel, Sfânta Mare Muceniţă Marina şi-a sfârşit nevoinţa la 17 iulie, anul 270 d.Hr..