Hramul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon” din Capitală

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou din Capitală, Paraclis Patriarhal, și-a sărbătorit duminică, 12 decembrie 2021, hramul principal închinat Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni. În mijlocul credincioșilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Mitropolitane.

În zi de sărbătoare, bucurându-se de vremea blândă de decembrie, cre­dincioși din toate zonele Bucu­reș­tiului, dar și din țară au venit cu credință la măreața catedrală, cu un aspect arhitectural de o frumusețe rară printre lăcașurile sfinte din Capitală, să se închine sfântului făcător de minuni. Racla cu un fragment din sfintele sale moaște, păstrată în patrimoniul sacru al catedralei, a fost scoasă în procesiune în ajunul sărbătorii și așezată spre închinare în baldachinul special amenajat din curtea bisericii.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 14, 16-24, care relatează Pilda celor poftiți la cină, explicând simbolismul fiecărei categorii de oameni care au refuzat invitația de a cina. „Cele trei categorii de oameni reprezintă forme diferite de înrobire a noastră, a oamenilor, și de împietrire a inimii, motive pentru care refuzăm să venim și să participăm la cina lui Dumnezeu. Prima categorie îi reprezintă pe oamenii care sunt lacomi după bunuri materiale. Cineva și-a cumpărat ogor și trebuia să-l vadă. Acesta îl reprezintă pe cel dintre noi care dă prioritate lucrurilor materiale și trece într-un plan secund sau uită că sufletul nu are nevoie nici de mâncare și nici de băutură, ci de harul și de binecuvântarea lui Dumnezeu. Altul a cumpărat cinci perechi de boi. Sfinții Părinții spun că omul acesta îi reprezintă pe oamenii care au căzut robi simțurilor. Cele cinci perechi de boi reprezintă cele cinci simțuri ale oamenilor, care adeseori îi robesc pe aceștia. Oamenii dedică toată energia lor împlinirii dorințelor acestor cinci simțuri. Robia aceasta poate deveni ucigătoare din punct de vedere spiritual. Cel de-al treilea se căsătorise. Era justificată absența sau refuzul lui. În Legea Veche, cine se căsătorea, vreme de un an, chiar dacă se pornea un război, era scutit să participe la el. Aici, Părinții Bisericii spun că omul acesta, care a motivat astfel refuzul său, îi reprezintă pe oamenii care consumă toate energiile lor în mod exclusiv doar pentru familia lor. Însă, omul se împlinește în comuniunea mai largă, în comunitatea din care face parte. Această împlinire presupune un comportament în care să-i tratăm în mod egal pe fiecare dintre semenii noștri”, a reliefat Episcopul-vicar patriarhal.

În continuare, Preasfinția Sa a explicat de ce a fost rânduită să se citească această Evanghelie în Postul Nașterii Domnului. „Această Evanghelie a fost rânduită să se citească în apropierea sărbătorii Nașterii Domnului pentru a înțelege că vremea în care toate pentru cină sunt gata se referă la faptul că Hristos este gata să Se întrupeze, să Se nască, să Se jertfească pentru noi și pentru mântuirea noastră, ca prin moartea și Învierea Lui să dăruiască celor căzuți sub osânda morții înviere și viață veșnică. Noi suntem chemați, mai ales în această perioadă, să ne grăbim să răspundem invitației la Cina Domnului. Cina Domnului este Sfânta Euharistie. De aceea, dacă luăm aminte la Evanghelia de astăzi, invitația slujitorului, adică a Mântuitorului Hristos, se adresează fiecăruia dintre noi, ca noi să îndrăznim să ne apropiem pregătiți să gustăm din Cina stăpânului sau a lui Dumnezeu. De aceea, în timpul care ne-a mai rămas până la praznicul Nașterii Mântuitorului, să răspundem invitației Lui pregătindu-ne sufletește ca să-L întâmpinăm, nu doar prin colinde, ci prin venirea noastră în casa Cinei, care este Biserica lui Dumnezeu, și să gustăm din Cina Lui, Trupul și Sângele Fiului Său, trimis în lume ca pe noi oamenii să ne facă asemenea lui Dumnezeu”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.

În încheierea cuvântului său, ierarhul a vorbit despre viața și virtuțile Sfântului Ierarh Spiridon, ocrotitorul spiritual al Catedralei Mitropolitane. „Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 280 în insula Cipru. A fost căsătorit, dar a rămas văduv, crescându-și singur unica fiică, Irina. Pentru evlavia sa poporul a cerut să fie preot, iar mai târziu, Episcop în Trimitunda. A suferit în timpul persecuțiilor, fiindu-i scos un ochi. A participat la Sinodul de la Niceea din anul 325 și a dus o neobosită lucrare misionară, pastorală, socială până în anul 348, când în ziua de 12 decembrie se mută la viața veșnică. În timpul vieții a făcut o mulțime de minuni, pe care le găsim în Sinaxar. Minunile acestea s-au înmulțit după moarte, având loc atât la mormântul lui din insula Cipru, dar și mai târziu, în insula Corfu, unde au fost duse după căderea Constantinopolului sub stăpânire otomană. El a strălucit prin sărăcia de bunăvoie. A fost milostiv, sărăcia necultivând-o ca pe o virtute în sine, ci a vrut să trăiască într-un mod smerit și sărac, ca bunurile sale să le împartă săracilor, bolnavilor și nevoiașilor. A ajutat o mulțime de oameni în timpul foametei, a făcut o mulțime de vindecări în timpul vieții și după moarte. De aceea, prăznuirea lui în această zi este un îndemn ca postul pe care îl ținem în această perioadă de pregătire să fie îmbinat cu faptele de milostenie prin care răscumpărăm mulțime de păcate, prin ajutorarea celor săraci, mângâierea celor întristați, încurajarea celor deznădăjduiți și prin vizitarea și transmiterea unui cuvânt de încurajare către cei care sunt singuri. Atât Evanghelia duminicii de astăzi, dar și viața Sfântului Spiridon ne îndeamnă să folosim timpul acesta al postului, dar și întreaga noastră viață, pentru a împlini poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, a precizat Preasfinția Sa.

La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii lăcașului de rugăciune trecuți la Domnul.