Hramul ctitoriei patriarhale de la Dobrești

În ziua sa de prăznuire, Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost cinstită prin rugăciune și cântare duhovnicească la Mănăstirea Dobrești - ctitorie patriarhală -, din Protopopiatul Lugoj. La această sărbătoare au luat parte credincioși din Dobrești, din satele învecinate, din Timișoara și din toate colțurile Banatului, precum și reprezentanți ai autorităților locale și județene.

La Sfânta Liturghie oficiată de Înalt­preasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, au slujit protos. Matei Buliga, starețul Mănăstirii Dobrești, preoții consilieri Timotei Anișorac și Marius Petru Sfercoci, protopopii Caius Andrașoni (Timișoara II), Ionuț-Viorel Furdean (Lugoj) și Dorin Covaci (Făget), precum și zeci de clerici de la parohiile şi mănăstirile învecinate așeză­mân­tului monahal. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup coral alcătuit din teologi, studenți și seminariști din eparhie.

Dumnezeu și sfinții sunt cu noi

În cuvântul de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii, Înaltprea­sfințitul Părinte Ioan a vorbit despre Sfânta Cuvioasă Parascheva ca despre o floare a smereniei, hrănită din roua rugăciunii și a postului: „Sfânta Parascheva și-a găsit odihna sufletească în biserica din Vlaherne, unde s-a rugat Maicii Domnului, cerându-i luminare. A fost astfel prima întâlnire a Sfintei Cuvioase Parascheva cu neamul nostru valah. După mulți ani de la trecerea sa la Domnul, un corăbier s-a înecat, iar, potrivit obiceiului vremii, trupul său a fost aruncat în mare. Valurile l-au purtat până la țărm, unde a fost îngropat chiar deasupra mormântului sfintei. Un sihastru l-a găsit și l-a îngropat cu evlavie. Într-o vedenie, sfânta i s-a arătat, cerându-i să-i dezgroape trupul, iar de atunci s-au săvârșit numeroase minuni prin atingerea de sfintele ei moaște. Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse în Țările Române în anul 1641, de către domnitorul Vasile Lupu. Patruzeci de ani nu a îngăduit Dumnezeu să fie așezate într-o mănăstire anume, ci a rânduit să fie descoperite și așezate spre mângâierea și întărirea credincioșilor din întreaga lume. Dumnezeu a dorit, prin aceasta, să aducă bucurie poporului nostru. Românii au salvat moaștele sfintei de la profanare, iar de atunci le cinstesc cu dragoste și credință. Sunt încredințat că Sfânta Cuvioasă Parascheva poartă neîncetat în rugăciunile ei neamul nostru românesc, așa cum îl poartă și ceilalți sfinți. Când omul rămâne fără sprijin omenesc, Dumnezeu și sfinții sunt aproape de el. Deci, să nu deznădăjduim, căci Dumnezeu și sfinții sunt cu noi. În Împărăția lui Dumnezeu nu este seară și nici dimineață, ci lumină neînserată”.

Chipuri de femei și de oameni sfinți la biserica din Dobrești

La finalul predicii, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Ioan a purtat un dialog cu prof. Floare Vișan Ciobotea, sora Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, despre oamenii din Dobreștiul copilăriei: despre felul în care se îmbrăcau când veneau la biserică, despre bătrânii satului și despre cei care cântau la strană.

Întrebată dacă a văzut în biserică chipuri de femei și de oameni sfinți, profesoara a mărturisit: „Am văzut sfinți. Sfinții bătrâni care se rugau, care cântau… Cel care cântă la strană aici se numește cantor - cel care cântă, cel care trăgea clopotul: Moș Giuca, Moș Avram Bârlică, Moș Popescu ș.a. Aveau o singură haină de sărbătoare, pe care o păstrau cu sfințenie. Duminica se îmbrăcau doar cu ea, iar în celelalte zile purtau haine modeste, cu care săpau și mergeau la coasă.”

Părintele Mitropolit Ioan a subliniat că părinții și bunicii noștri trăiau cu sfială și credință întâlnirea duminicală cu Hristos, îmbră­cân­du-se în hainele țesute de mamele lor, ca semn al curăției sufletului. Ei au lăsat în urmă credință, simplitate și dragoste de Dumnezeu, 

fiind adevă­rații ctitori ai satelor și ai vieții duhovnicești românești: „Noi auzeam în casele noastre, duminica, aceste vorbe: «Mă duc să mă îmbrac, să-mi iau hainele de duminică». Așa spuneau părinții noștri. Nu mergeau nicăieri cu hainele acelea. Auziți câtă credință și cât respect aveau față de întâlnirea cu Hristos! Vedeți, nu doar cu sufletul veneau curați la biserică, ci și îmbrăcați în hainele țesute de soțiile și mamele lor. O, dulci mame! Ne-ați părăsit, dar vă mulțumim că ne-ați născut și ne-ați legănat pe brațele voastre binecuvântate. Vedeți, la noi, în popor, salutul fiilor către mame și către pă­rinți era acesta: «Sărut mâna, maica mea». De ce? Pentru că brațele mamei sunt primul rai în care poposește omul. Brațele mamei sunt pridvorul Împărăției lui Dumnezeu.”

Mitropolitul Banatului a făcut vorbire și despre unul dintre cele mai importante momente ale anului 2025 pentru Biserica noastră - sfințirea Catedralei Mântuirii Nea­mului: „Iubiți frați și surori, de Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie, așa cum mănăstirea aceasta v-a avut oaspeți pe frățiile voastre, așa și Părintele Patriarh va avea oas­peți din toată țara la sfințirea mă­reței Catedrale a Neamului Românesc. Luați-vă copilașii de mână și spuneți-le: «Dragul mamei, vezi cărămida aceea? Aceea am pus-o eu pentru tine. Să fii mândru că familia noastră a așezat o cărămidă în catedrala aceasta.»”

La momentul îndătinat, a fost oficiată slujba de sfinţire a prinoaselor și Panihida mică pentru pă­rinții Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Alexe și Stela, de față fiind și prof. Floare Vișan Ciobotea, sora Preafericirii Sale. După Sfânta Liturghie, obștea mănăstirii a oferit prinoase tuturor credincioșilor ve­niți din Timișoara, Lugoj, Făget și din satele învecinate.

În încheiere, părintele stareț Matei Buliga a mulțumit Înaltprea­sfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru grija și dragostea părintească arătate față de această vatră monahală.

Scurt istoric

Mănăstirea Dobrești, ctitorită la 9 iulie 2003, din inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, fiu al satului, reprezintă un important loc de pelerinaj pentru credincioșii bănățeni.

În semn de evlavie față de Sfânta Cuvioasă Parascheva și de recu­noștință față de înaintașii trăitori pe aceste locuri, Preafericirea Sa a ridicat mănăstirea și i-a oferit un dar prețios: veșmântul care a acoperit moaștele Sfintei la Iași. Acesta este așezat într-o raclă din lemn de stejar, frumos sculptată cu chipul Cuvioasei și motive florale, în biserica satului.

Sfințirea terenului pe care a fost construită biserica mănăstirii a avut loc la 23 octombrie 2005. După finalizarea proiectelor și obținerea autorizațiilor necesare, construcția propriu-zisă a început la 1 iulie 2008. Arhitectura bisericii este inspirată din stilul monahal moldovenesc, iar planul iconografic urmează tradiția faimoaselor biserici din nordul Bucovinei, fiind realizat în tehnica „al fresco”, în stil bizantin.

Biserica impresionează prin dimensiunile sale: 39,30 metri lungime, 18 metri lățime la abside și 44 metri înălțime, până la vârful crucii de pe turlă.

În prezent, biserica este finalizată, iar lucrările la pictura interioară sunt în desfășurare. De asemenea, corpurile de chilii au fost ridicate, tâmplăria - ferestrele, ușile și pardoseala sunt deja montate, în acest moment fiind derulate lucrările de finisare.