Hramul istoric al Catedralei Mitropolitane din Iași
Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi-a sărbătorit joi, 2 februarie, hramul istoric - Întâmpinarea Domnului. Sfânta Liturghie a fost săvârșită cu acest prilej de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Catedrala Mitropolitană din Iași s-a aflat zilele trecute din nou în haine de sărbătoare, de ziua Întâmpinării Domnului fiind prăznuit hramul istoric al lăcașului de cult. Manifestările dedicate hramului au început în ajun, 1 februarie, când a fost săvârșită slujba Privegherii de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Chivotul” al Catedralei Mitropolitane, sub conducerea psaltului Andrei Stratulat, și de Corul Academic „Byzantion”, sub conducerea lect. univ. dr. Adrian Sîrbu.
Înainte de Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a citit rugăciunea cea mare de dezlegare a credincioșilor.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a vorbit despre însemnătatea sărbătorii, îndemnând să fim atenți la semnele pe care ni le trimite Dumnezeu, și despre bucuria de a-L cunoaște pe Dumnezeu: „Să luăm aminte la semnele lui Dumnezeu și la consecințele ce se stârnesc în sufletul nostru atunci când ne împotrivim, atunci când trecem nepăsători pe lângă ele. Pentru că sufletul omului poate trăi pe pământ, precum Dreptul Simeon, înțelegând lucrarea lui Dumnezeu, îndulcindu-se cu ea. Văzând-o și dorind-o mai mult decât lumea aceasta, pentru că mai mult decât în lumea aceasta, după moarte, cunoaștem pe Domnul. Dumnezeiescul Pavel trăind aceasta spunea: «Mai bine este pentru mine să plec să fiu cu Domnul, dar pentru voi este mai bine să rămân». Omul care a cunoscut dulceața și dragostea Domnului voiește mai curând, precum Dreptul Simeon, să plece din lumea aceasta. Dar și în lumea aceasta trăind, trăiește văzând pe Dumnezeu și cunoscându-L. Atunci când omul nu ia aminte la semnul lui Dumnezeu, trăiește cunoscând doar foamea și pofta și dulceața ce vine din aceasta sau cinstea trecătoare a oamenilor, și toate celelalte într-o ciclicitate care obosește pe om și îl face atât de neputincios în fața crizelor adevărate, în fața bolii, în fața morții, neînțelegând nici de ce trăiește, nici rostul lui și nici lucrarea lui Dumnezeu în lume”.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a tâlcuit rugăciunea Sfântului Simeon, „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”: „Acest minunat text arată că omul, atunci când îl rostește, a atins un țel, și-a împlinit o dorință, un gând binecuvântat a devenit concret. Și care este gândul pe care noi dorim să-l împlinim rostind cuvintele: «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne»? În primul rând, atingem un țel: ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului Hristos. Același Dumnezeu adevărat și om adevărat care a șezut în brațele bătrânului Simeon acum Se oferă nouă hrană binecuvântată și băutură sfântă spre mântuirea sufletelor noastre. Împărtășindu-ne cu Sfintele Taine, împlinim acest scop al vieții noastre. Pe de altă parte, dorința și dorul nostru se îndreaptă spre o altă sfântă împărtășire, cea care este rânduită a doua zi sau duminica viitoare. Căci rostim împreună cu un părinte, care slujea Sfânta Liturghie în fiecare zi, zicând: «Astăzi m-am împărtășit, doresc să mă împărtășesc și mâine, ca să trăiesc și mâine», preluând parcă într-o altă formă cuvintele psalmistului: «Adânc pe adânc cheamă întru căderile apelor tale, Doamne». «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne» înseamnă că omul a atins starea libertății celei adevărate, libertate care nu se dobândește decât în Hristos-Domnul. Căci zice Sfânta Evanghelie: «Dacă Hristos vă va face liberi, cu adevărat liberi veți fi». Starea de libertate mai înainte de toate înseamnă zdrobirea lanțurilor sclaviei păcatului și dorința de a-l domina pe celălalt și a-ți impune așa-numita superioritate a vieții tale. «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne» înseamnă și a tinde spre starea de lărgire a inimii, să te eliberezi de tine însuți și să dai loc lui Dumnezeu și aproapelui pentru care a murit Hristos”.
În cadrul slujbei, tânărul teolog Gheorghe Sturzu a fost hirotonit diacon, iar ieromonahul Siluan Pralea de la Catedrala Mitropolitană din Iași a fost hirotesit protosinghel. De asemenea, tot ieri, credincioşii au putut asista, începând cu ora 6:30, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi în Paraclisul „Eclesia” din Muzeul Mitropolitan, dar şi în Biserica „Sfântul Gheorghe”, vechea Catedrală Mitropolitană. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este primul hram pe care l-a primit lăcaşul de cult ce veghează de aproape un veac şi jumătate oraşul Iaşi, un hram ce simbolizează o clipă de mulțumire și amintire sfântă, pecetluit de cuvintele bătrânului Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace”, cuvinte aşezate în partea estică a Catedralei Mitropolitane, deasupra unui basorelief ce reprezintă scena Întâmpinării Domnului.