Hramul Mănăstirii Pantocrator
Duminică, 22 iulie, când în Biserica Ortodoxă este prăznuită Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena, Mănăstirea Pantocrator din localitatea teleormăneană Drăgăneşti Vlaşca îşi sărbătoreşte hramul. Cu acest prilej, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa de Vâlcea vor fi aduse spre închinarea credincioşilor. Delegaţia cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul soseşte astăzi la Mănăstirea Pantocrator, urmând ca acestea să fie aşezate spre închinarea credincioşilor, timp în care preoţii vor săvârşi mai multe slujbe.
Potrivit programului afişat de mănăstire, sosirea delegaţiei cu moaştele Sfântului Grigorie va fi la ora 17:00, iar de la 17:30 va începe rânduiala Vecerniei cu Litie, iar de la ora 21:00 va fi săvârşită slujba Utreniei. A doua zi, duminică, 22 iulie, va fi săvârşit Acatistul Sfintei Maria Magdalena, la ora 8:30, după care, de la ora 9:10 va începe Sfânta Liturghie arhierească, la care sunt invitaţi mai mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.
Cinstitele moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul se vor întoarce la mănăstirea vâlceană în cursul zilei de luni, 23 iulie.
Sfântul Grigorie s-a născut în cetatea Irinopolis din ţinutul Decapole, de unde şi numele de Decapolitul, undeva între anii 780 şi 790, pe vremea împăratului bizantin Leon Armeanul, atunci când Biserica era zguduită de erezia luptătorilor împotriva sfintelor icoane.
A intrat de timpuriu în monahism şi a vieţuit prin mai multe mănăstiri din împrejurimi. A săvârşit minuni încă din viaţa sa pământească, precum şi după trecerea sa la cele veșnice, în anul 842, la Constantinopol.
În ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craioveanu, un descendent al Basarabilor, a adus moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat în biserica Mănăstirii Bistriţa din judeţul Vâlcea, pe care el însuşi o ctitorise.
Racla de argint, în care se păstrează sfintele moaşte, datează din anul 1656, fiind lucrată de meşteri din Cetatea Braşovului.
Generalizarea cultului Sfântului Grigorie Decapolitul a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1950.