Hramul mănăstirii voievodale Măxineni
Mănăstirea Măxineni din judeţul Brăila şi-a sărbătorit marţi, 24 iunie, ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a săvârşit în Altarul de vară, amenajat în curtea mănăstirii, slujba Sfintei Liturghii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Manifestările liturgice şi pastoral-misionare dedicate hramului Mănăstirii Măxineni au debutat în ajunul sărbătorii, luni, 23 iunie, prin oficierea slujbei de Priveghere. A doua zi, numeroşi credincioşi atât din Brăila, cât şi din localităţile judeţelor învecinate, au participat la Sfânta Liturghie arhierească. „Pentru a spori evlavia şi bucuria duhovnicească a credincioşilor, au fost aduse spre cinstire moaştele Sfântului Vasile cel Mare din patrimoniul sacru al Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Astfel, numeroşi credincioşi de la parohiile din apropiere, însoţiţi de păstorii lor duhovniceşti, au venit în pelerinaj la această mănăstire. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de o parte a grupului de copii şi tineri de la Parohia Viziru de Jos, participanţi la programul catehetic naţional „Hristos împărtăşit copiilor“. La momentul chinonicului, aceştia au prezentat un program artistic închinat Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. La final, în biserica ridicată pe locul ruinelor vechii biserici, a fost săvârşită slujba Parastasului, în cadrul căreia au fost pomeniţi binefăcătorii sfântului aşezământ: voievozii ctitori, egumeni, monahi şi ostenitori. La sfârşit, mănăstirea a pregătit, cu ajutorul parohiilor din judeţul Brăila, agapa frăţească pentru toţi credincioşii veniţi la hramul voievodalei Mănăstiri Măxineni“, ne-a spus pr. Gabriel Molocea, consilier misionar şi comunicare media al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Aşezată strategic, la confluenţa râurilor Siret şi Buzău, mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636-1637, iar astăzi se constituie într-unul din cele mai importante repere istorice ale judeţului Brăila. Rămăşiţele vechii ctitorii voievodale datează din prima parte a secolului a XVII-lea, când domnitorul muntean Matei Basarab a ridicat aici o biserică de zid pe locul uneia mai vechi de lemn. Această veche şi renumită vatră monahală a fost constant sprijinită material de către domnii munteni Mihnea al III-lea Radu, Şerban Cantacuzino, dar şi de domnii fanarioţi ai Ţării Româneşti. Cu toate acestea, mănăstirea devine pustie la mijlocul secolului al XVIII-lea, petrecând astfel până în anul 1917, când în timpul luptelor din Primul Război Mondial, biserica şi chiliile sunt distruse. Abia în anul 1990, la iniţiativa şi cu eforturile IPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, mănăstirea este reînfiinţată, primul ei stareţ fiind arhim. Simeon Ovezea. De-a lungul ultimilor 10 ani au avut loc ample lucrări de construcţie a ansamblului mănăstiresc, iar la hramul mănăstirii din anul 2004 s-a săvârşit şi slujba de sfinţire a bisericii noi, care va primi un nou ocrotitor spiritual - Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Începând cu anul 2007, biserica veche a mănăstirii a intrat într-un amplu proces de consolidare şi restaurare prin grija Centrului eparhial, cu susţinerea financiară a Consiliului Judeţean Brăila şi cu eforturile Muzeului Brăilei.