Hramul Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale
Biserica Ortodoxă Română a făcut sâmbătă, 14 octombrie, pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei, ale cărei sfinte moaște se află în Catedrala Mitropolitană din Iași. Între cele 24 de sfinte lăcașuri din București care o au ca ocrotitoare spirituală se află și Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale. Cu acest prilej, după Sfânta Liturghie săvârșită în ctitoria voievodală din cadrul ansamblului arhitectonic al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în care a menționat faptul că sfânta pomenită este cinstită cu multă evlavie de mai multe popoare ortodoxe, în special cele care i-au găzduit cinstitele moaște de-a lungul timpului.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat la începutul cuvântului de învățătură că sfânta cuvioasă pomenită se bucură de o popularitate deosebită mai ales în sânul popoarelor ortodoxe care i-au găzduit sfintele moaște pentru perioade de timp în istorie, arătându-se a fi „mult folositoare” tuturor celor care îi aduc cinstire cu evlavie.
„Această sfântă este una dintre cele mai cunoscute sfinte din viața poporului român, dar și a altor popoare la care au stat mulți ani la rând moaștele sale. Ea este cunoscută mai ales în nordul Greciei și cinstită cu multă evlavie în Bulgaria, în Serbia și în România, unde moaștele ei au ajuns în anul 1641. Chiar înainte de a sosi moaștele ei la Iași a fost cinstită mult de către români, fiind aleasă ocrotitoare a unor biserici din Moldova, de pildă biserica Episcopiei Romanului. Sfânta Cuvioasă Parascheva are un acatist deosebit prin faptul că în el nu se povestește viața ei, ci se arată binefacerile pe care le dăruiește celor care se roagă ei, anume este numită «mult folositoare» în fiecare icos, având această formulare. Ca o concluzie a acestor lucrări minunate de ajutorare a celor care se roagă ei, se spune la finalul fiecărui icos «Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!»”, a spus Preafericirea Sa.
În continuare, Patriarhul României a prezentat viața sfintei cuvioase care, deși a fost scurtă, a fost împodobită cu numeroase nevoințe și virtuți, punctând reperele importante din itinerarul cinstitelor sale moaște până la așezarea în Catedrala Mitropolitană din Iași.
„Deși a trăit puțin, Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit foarte intens. A avut o iubire desăvârșită arătată prin rugăciuni, multe nevoințe, multă postire și milostivire. A avut o iubire deosebită față de Mântuitorul Iisus Hristos și o iubire milostivă față de semeni. (...) După ce a trecut la Domnul, trupul ei a fost descoperit printr-o minune. A fost dezgropată și osemintele ei au fost duse în biserica din Kallikrateia. Au început să facă minuni. Au vindecat bolnavi, oameni cu patimi și au ajutat pe cei care se închinau moaștelor sale. Sfânta a stat la Kallikrateia până în 1235, când țarul Ioan Asan al 2-lea al Țaratului Vlaho-Bulgar de la Târnovo, cu acordul împăratului bizantin, a mutat moaștele în capitala sa, unde s-a construit o biserică mare pentru aceste sfinte odoare, care a fost sfințită când au fost aduse, în data de 14 octombrie 1235. Astfel, data de pomenire nu este ziua trecerii ei la cele veșnice, ci a sfințirii bisericii dedicate ei din orașul Târnovo. Au stat acolo până în 1393, când turcii otomani au ocupat Târnovo, fiind mutate pentru trei ani la Vidin. În 1396, turcii au desființat Țaratul Vlaho-Bulgar, sfintele moaște fiind duse în Serbia, la Belgrad, unde au stat până în 1521, când Serbia a fost transformată de otomani în pașalâc. Apoi, Patriarhul Ecumenic a cerut sultanului să permită mutarea sfintelor moaște la Constantinopol, unde au stat 120 de ani, până în 1641, însă nu într-un singur loc, ci în mai multe biserici. În 1641, la cererea domnitorului Moldovei Vasile Lupu, Patriarhia Ecumenică a oferit voievodului moldav moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva ca recunoștință pentru faptul că generosul voievod a oferit Patriarhiei Ecumenice banii necesari pentru a-și plăti dările către Înalta Poartă. Vasile Lupu le-a depus într-o biserică special construită pentru ele, anume Biserica «Sfinții Trei Ierarhi», care este ca un chivot de piatră, sculptat pe exterior, numită de voievod «rugă». Aici moaștele au stat din 1641 până în 1889, când au fost mutate în Catedrala Mitropolitană”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În ultima parte a cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre evlavia poporului român pentru Sfânta Cuvioasă Parascheva arătată prin numeroasele biserici puse sub ocrotirea sa, precum și participarea la pelerinajele anuale prilejuite de sărbătoarea sa.
„Sfânta Cuvioasă Parascheva este foarte mult îndrăgită, mai ales de pelerini din țările menționate. Pelerinajul s-a dezvoltat la moaștele sfintei după anul 2000, când Iașiul a fost declarat oraș european de pelerinaj și a devenit și mai cunoscut. Atunci a apărut lucrarea «Sfânta Cuvioasă Parascheva, călăuza pelerinilor» în limbile română, greacă și engleză. Această carte are și numeroase imagini cu biserici din lumea ortodoxă închinate Sfintei Cuvioase Parascheva. În ea se menționează, de asemenea, că peste 400 de biserici din România sunt închinate Sfintei Cuvioase Parascheva. În prezent, împreună cu cele din diasporă, se apropie de 500. Aceasta arată evlavia poporului român pentru Cuvioasa Parascheva. În Arhiepiscopia Bucureștilor există 50 de biserici închinate Sfintei Parascheva. Dintre acestea, 24 de lăcașuri sunt numai în Capitală. Prin aceasta, Bucureștiul este unicul oraș ortodox care, la ora actuală, are atâtea biserici închinate Sfintei Cuvioase Parascheva”, a spus Preafericirea Sa.
În încheierea cuvântului, Patriarhul României a transmis un cuvânt de felicitare tuturor celor care poartă numele Sfintei Cuvioase Parascheva și derivate ale acestuia.
În Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale se păstrează ca odor duhovnicesc un veșmânt care a acoperit cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase, racla în care este depus fiind așezată spre închinare credincioșilor, cu ocazia pomenirii sale, în Catedrala Patriarhală.