Hramul vechii vetre mănăstireşti de la Săraca

Cu prilejul praznicului Schimbării la Faţă, luni, 6 august, Mănăstirea Săraca din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei îşi va sărbători hramul. La sfintele slujbe închinate hramului sunt aşteptaţi pelerini din întreg Banatul, Mănăstirea Săraca fiind un adevărat loc de liniştire sufletească şi unde mulţi nevoitori au putut să vadă slava Domnului Hristos.

Slujbele legate de marele praznic al Schimbării la Faţă vor începe de duminică seară. Astfel, de la ora 18:00, se va oficia slujba Vecerniei, unită cu cea a Litiei. De la ora 21:00, se va sluji Utrenia, iar la miezul nopţii se va citi acatistul praznicului. Luni dimineaţa, de la ora 2:00, se va oficia Sfânta Liturghie, unde credincioşii care în prealabil au ţinut post şi s-au spovedit vor putea să se împărtăşească de Trupul şi Sângele Domnului. La ora 6:00 va avea loc Sfinţirea Apei mici, iar la ora 7:00 se va sluji Taina Sfântului Maslu. Începând cu ora 9:30 se va oficia Sfânta Liturghie arhierească. Mănăstirea Săraca, din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei, este aşezată în localitatea Şemlacul Mic, la o distanţă de 67 de kilometri sud de Timişoara. Originea acesteia nu se cunoaşte cu certitudine. După unii istorici, ar data din secolele XIII-XIV; alţi cercetători, pornind de la vechiul strat de pictură, susţin că mănăstirea a fost zidită în secolele XVI-XVII. Din analiza documentelor istorice reiese că între anii 1270 şi 1271 mănăstirea desfăşura o bogată activitate. Documentele amintesc că pe colina Şumigului a fost o cetate în secolul al XIII-lea. Această cetate apare în documentele vremii până în veacul al XVI-lea, după care nu mai este menţionată, dar a rămas mănăstirea cunoscută sub numele de Şumig, Şemliug, Sâmluc, Şemlac şi Morava. Numele de Sâmluc este posibil să provină de la Sfântul Luca sau de la "sfânta luncă", pădure consacrată probabil unui sfânt. Informaţii suplimentare datează de la începutul secolului al XV-lea, când superiorul călugărilor franciscani raporta că mănăstirea este o apărătoare a "schismaticilor". În momentul în care mănăstirea a ajuns să fie desfiinţată, după secolul al XVIII-lea, din cauza stării deplorabile în care se afla, oamenii locului au numit-o "săraca", nume care se păstrează până în ziua de azi. În 1865, mănăstirea se găsea în paragină. În 1934 ajunge sub oblăduirea Episcopiei Caransebeşului, iar mai târziu, sub cea a Arhiepiscopiei Timişoarei. Din 1948 şi până în 1987 a fost utilizată de Parohia Şemlacu Mic. În anul 1987, la stăruinţa IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, aşezământul şi-a redobândit statutul de mănăstire, fiind complet restaurat şi aşezat în bună stare de funcţionare. În anul 1996, prin grija părintelui stareţ Climent Vântu, sfânta mănăstire s-a îmbogăţit cu noi spaţii de găzduire pentru pelerini. Credincioşii se vor putea închina la moaştele Sfântului Mucenic Artemon, Sfântului Mucenic Areta şi Sfintei Maria Egipteanca. Monument istoric, artistic şi cultural de o mare valoare, Mănăstirea Săraca este mărturia vie a spiritualitaţii creştin-ortodoxe a bănăţenilor.