Hristos a venit într-un moment crucial al lumii

În Duminica după Botezul Domnului, Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Paraclisul mitropolitan "Sfânta Treime" din Craiova. În cuvântul de învăţătură, IPS Părinte a vorbit despre necesitatea Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos pentru mântuirea neamului omenesc.

Credincioşii Paraclisului mitropolitan "Sfânta Treime" din Craiova au primit arhiereasca binecuvântare a IPS Părinte Irineu, care a slujit aici Sfânta Liturghie. La final, IPS Irineu le-a vorbit celor prezenţi despre Întruparea Mântuitorului Hristos, ca act indispensabil în iconomia mântuirii noastre: "Sfântul Evanghelist Matei ne spune că Mântuitorul Hristos "a venit în latura şi în umbra morţii", adică acolo unde oamenii agonizau, un loc al durerii, al întristării şi al chinului. Tot în acest sens, Sfinţii Părinţi învaţă că Domnul a venit în lume tocmai atunci când firea noastră era pe punctul de a ajunge la o distrugere totală. Deci, Hristos se întrupează în momentul crucial al vieţii noastre, atunci când toate au fost pregătite prin descoperire dumnezeiască, dar şi atunci când păcatul devenise una cu moartea. Răul şi-a creat în lume diferite metode şi forme de lucru, unele mai sofisticate decât altele. A ajuns chiar să pervertească virtutea, pentru că, de exemplu, în loc să vorbeşti despre omul zgârcit, vorbeşti despre omul agonisitor. El caută permanent să strâmbe şi să pervertească legea Domnului. Tocmai de aceea, Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei ne spune în Evanghelia de astăzi că Mântuitorul a venit în latura şi în umbra morţii noastre. Prin urmare, umbra morţii era acest nor întunecat şi toxic al răului care putea să aducă moartea de pe o zi pe alta. De aceea, "la plinirea vremii", Dumnezeu a adus în lume lumina Sa mântuitoare pentru salvarea şi mântuirea noastră", a încheiat Înalt Preasfinţia Sa. O bijuterie arhitectonică Biserica "Sfânta Treime" din Craiova este o adevărată bijuterie arhitectonică, reclădită în secolul al XVIII-lea, pe vechi temelii, de cunoscutul arhitect şi restaurator francez André Leucomte de Nouy, cu cheltuiala principilor Alexandru şi Dimitrie Ştirbei. Primul lăcaş de închinare, în stil brâncovenesc, a fost ridicat aici de jupâneasa Dumitrana Ştirboaica, între anii 1765 şi 1768. La lucrările de înfrumuseţare şi reconsolidare au participat şi membrii familiei princiare Ştirbei: marea vorniceasă Ecaterina Bibescu, dar mai ales fiul ei, marele logofăt şi viitorul domn al Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei. Din fondurile bisericii s-a construit, în 1890, un dispensar medical pentru persoanele sărace, care a funcţionat aici până în 1939. Biserica are o istorie bogată, adăpostind pe arnăuţii veniţi de la Bucureşti în 1821 pentru a-l prinde pe Tudor Vladimirescu, precum şi pe revoluţionarii paşoptişti care au aprins în curtea ei un foc al libertăţii (evenimentul fiind surprins de cunoscutul pictor Teodor Aman). Actualmente funcţionează în regim de paraclis mitropolitan.