„Hristos Domnul redă oamenilor demnitatea, libertatea şi bunătatea sufletului”
În Duminica a 5-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a rostit un cuvânt de învăţătură, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii, a vindecării celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei (Matei 8, 28-34), ne arată că bunătatea lui Iisus Hristos îi eliberează pe oameni de răutatea demonilor. Părintele Patriarh Daniel a precizat că adesea trebuie să facem binele din proprie iniţiativă: „Unde vedem că este multă suferinţă, singurătate şi umilinţă, să mergem şi să ajutăm după posibilităţi”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a enumerat în predica sa principalele învăţături duhovniceşti care se desprind din pasajul evanghelic al Duminicii a 5-a după Rusalii: „În primul rând, vedem că în mod surprinzător chiar demonii mărturisesc dumnezeirea lui Hristos şi faptul că El este Judecătorul lumii. În al doilea rând, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos doreşte să îi elibereze pe oameni de duhurile necurate care îi chinuiesc, pentru că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel bun şi milostiv. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că uneori paguba materială poate fi o mustrare sau o certare indirectă a lui Dumnezeu pentru cei care sunt prea robiţi de câştiguri materiale”.
Părintele Patriarh Daniel a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos îi chinuia pe demonii care intraseră în cei doi oameni din ţinutul Gadarei prin însăşi prezenţa Sa: „El nu i-a certat, nu i-a mustrat şi totuşi, ei se simţeau chinuiţi. Ce anume îi chinuia pe ei? Îi chinuia prezenţa lui Iisus Cel sfânt şi milostiv, smerit şi bun, pentru că demonii sunt răi şi mândri. Aici vedem că doar contrastul modului de a fi dintre demoni şi Iisus face ca ei să se simtă deja chinuiţi, să se simtă incomod. Demonii au simţit că Iisus a venit ca să îi elibereze pe cei doi oameni pe care ei îi stăpâneau şi, pentru că în apropiere era o turmă mare de porci, I-au cerut lui Iisus să le permită să intre în ea. Şi Iisus le-a zis simplu: «Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în apă» (Matei 8, 32). Evanghelia după Matei nu spune cât de mare era turma de porci din ţinutul Gadarei. Dar Evanghelia după Marcu ne spune că erau ca la 2.000 de porci. Această înecare a unei turme de porci era o pagubă mare pentru locuitorii cetăţii Gadara”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că locuitorii cetăţii Gadara, în loc să se bucure pentru faptul că Iisus i-a vindecat pe cei doi demonizaţi violenţi şi răi, ei s-au întristat de paguba materială pe care le-a pricinuit-o intrarea demonilor în turma de porci care s-a înecat. „Domnul Iisus Hristos, după ce îi vindecă şi îi eliberează pe cei doi oameni de stăpânirea demonică, mustră indirect pe locuitorii cetăţii Gadara, pentru că erau prea înrobiţi de câştigul material. Potrivit legii mozaice, porcul este considerat un animal necurat şi nu era consumat de evrei. Se pare că locuitorii Gadarei vindeau porci pentru câştig material, iar această pagubă materială era o atenţionare a lor că sunt prea mult preocupaţi de câştig material şi prea puţin de viaţa spirituală. Locuitorilor Gadarei le lipseau compasiunea şi comuniunea, le lipsea dragostea faţă de semenii care erau chinuiţi de demoni. Iisus Mântuitorul vine să îi elibereze pe oamenii chinuiţi de duhurile rele, voind să arate că omul posedat de duhuri necurate nu mai este liber şi nu mai este demn. (...) Demonii dezbină pe oameni, îi înfurie, iar Dumnezeu îi adună pe oameni, îi înduhovniceşte, îi face paşnici şi iubitori. Aici vedem cum Hristos Domnul redă oamenilor demnitatea, libertatea şi bunătatea sufletului. Mântuitorul Iisus Hristos, prin vindecarea sau eliberarea oamenilor de sub stăpânirea duhurilor rele, restabileşte pe om în demnitatea de fiinţă creată după chipul lui Dumnezeu şi chemată la asemănarea cu Dumnezeu, adică la sfinţenie”, a spus Patriarhul României.
Părintele Patriarh Daniel a mai adăugat că Evanghelia Duminicii a 5-a după Rusalii este una a milostivirii, „pentru că Hristos Domnul nu a fost chemat de nimeni să meargă acolo unde oamenii erau chinuiţi de demoni, ci din proprie iniţiativă S-a dus în ţinutul Gadarei. În mod special S-a dus acolo unde demnitatea umană a fost cel mai mult chinuită, abandonată, izolată şi umilită”. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că adesea trebuie să facem binele din proprie iniţiativă, nu să aşteptăm să fim rugaţi: „Unde vedem că este multă suferinţă, singurătate şi umilinţă, să mergem şi să ajutăm după posibilităţi, mai ales prin rugăciune şi prin prezenţă, prin cuvânt şi prin faptă. În privinţa duhurilor rele, Sfânta Biserică ne învaţă că trebuie să ne rugăm mult. Când omul se roagă mult, are în el prezent pe Duhul Sfânt. De aceea, şi Rugăciunile începătoare ale Bisericii Ortodoxe încep cu rugăciunea Împărate Ceresc. Rugăciunea înseamnă prezenţa iubirii milostive a Preasfintei Treimi în viaţa noastră. Când omul se roagă fierbinte, el este păzit, prin prezenţa harului Preasfintei Treimi, şi de asemenea, când facem semnul Sfintei Cruci foarte des, demonii se înfricoşează, deoarece Sfânta Cruce le aminteşte de iubirea smerită şi milostivă a lui Hristos (...). Ne rugăm Milostivului Dumnezeu ca să ne dăruiască şi nouă iubire milostivă ca să îi înţelegem pe cei ce se află în suferinţă şi să fim şi noi prezenţi alături de cei care sunt singuri, înstrăinaţi şi care nu mai pot gândi, vorbi şi lucra cum doresc, ci sunt în mare suferinţă şi neputinţă”.