Hristos vindecă oamenii de necredinţă şi de boală
În Duminica a 4-a din Postul Mare, a Sfântului Ioan Scărarul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a aflat în mijlocul obştii monahale a mănăstirii ilfovene Pasărea. Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia vindecării fiului lunatic ne arată în mod concentrat trei mari lucrări pe care le-a săvârşit Mântuitorul: a vindecat de îndoială pe tatăl copilului bolnav; a vindecat pe copil de boală eliberându-l de duhul necurat şi a vindecat pe ucenicii Săi de nepricepere duhovnicească privind izgonirea demonilor din om.
În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat credincioşilor prezenţi în număr mare că Evanghelia vindecării fiului lunatic evidenţiază, pe de o parte, cât de multă suferinţă a întâlnit Iisus Hristos în copilul chinuit de demon şi, pe de altă parte, cât de puţină credinţă a găsit la tatăl acestuia. „În partea primă a cuvintelor sale «Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!», tatăl copilului bolnav arată că s-a întărit în credinţă, iar în partea a doua s-a întărit în smerenie. Mai întâi, lacrimile lui arată starea lui de căinţă, pentru că avea credinţă puţină, sau credinţă amestecată cu îndoială, iar cuvintele lui «Cred, Doamne!» arată dorinţa lui de a-şi întări credinţa. Cuvintele «Ajută necredinţei mele» confirmă o dată în plus pocăinţa unită cu smerenia lui. Îndată după ce a îndreptat duhovniceşte pe acest tată necăjit, întărindu-l în credinţă, Iisus i-a vindecat copilul (…). Copilul a fost vindecat pentru totdeauna. Sănătatea lui a fost darul iubirii milostive a lui Hristos, Doctorul suprem al sufletelor şi al trupurilor, pentru că este Izvorul vieţii şi al mântuirii“, a subliniat Preafericirea Sa.
Postirea schimbă foamea şi setea noastră fizică în foame şi sete după Dumnezeu
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat faptul că Mântuitorul Iisus Hristos le descoperă ucenicilor Săi ştiinţa izbăvirii oamenilor de puterea duhurilor rele. „Iisus îi «vindecă» pe ucenicii Săi de nepriceperea lor duhovnicească în a lucra izbăvirea omului de puterea demonică. Şi anume, Iisus le spune că nu este suficient să porunceşti verbal demonilor ca să iasă afară din omul pe care îl stăpânesc, ci trebuie să fii încărcat cu putere dumnezeiască în toată fiinţa ta. Trebuie să fii plin de Duhul Sfânt ca să poţi alunga duhurile cele rele din oamenii chinuiţi de acestea. Iar prezenţa lucrătoare a Duhului lui Dumnezeu vine în om prin rugăciune stăruitoare şi prin postire. Când omul posteşte, el se smereşte, iar cu cât se smereşte mai mult, cu atât rugăciunea sa devine mai fierbinte, mai puternică. Astfel, prin rugăciune smerită unită cu postul, omul se goleşte de sine sau de egoism şi se umple de iubirea smerită, vindecătoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu (…). Rugăciunea unită cu postul schimbă foamea şi setea noastră fizică sau trupească în foame şi sete spirituală după Dumnezeu. Dacă omul se hrăneşte cu prezenţa harică a lui Dumnezeu din rugăciune, din citirea Sfintelor Scripturi, din vorbirea duhovnicească, din fapta de milostenie, atunci el devine om duhovnicesc puternic şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate birui patimile rele şi ispitele care vin de la demoni prin slăbiciunile firii umane păcătoase“, a spus Părintele Patriarh.
Dascăl al rugăciunii, al postului şi al pocăinţei
La final, Întâistătătorul Bisericii noastre le-a vorbit credincioşilor şi despre Sfântul Ioan Scărarul. „Sfântul Ioan Scărarul, numit şi Scolasticul, adică cel învăţat, a fost un dascăl al rugăciunii, al ostenelilor, al postului şi al pocăinţei. În cartea sa numită Scara virtuţilor sau Scara Paradisului, el ne arată cum trebuie să ne eliberăm de patimi şi să dobândim virtuţile. Smerenia şi iubirea sunt virtuţile cele mai mari pe care le descrie el în cartea Scara virtuţilor. În cuvinte simple, dar cu un conţinut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din minte, din inimă şi din trup a celui care se străduieşte să urce duhovniceşte spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, prin curăţirea de patimi şi cultivarea virtuţilor sau a sfinţeniei“, a subliniat Preafericirea Sa.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit la final maicii stareţe, stavrofora Mihaela Costache, mai multe cărţi publicate la Editurile Patriarhiei Române.