Identificarea mierii de albine contrafăcute
Produsele alimentare naturale sunt din ce în ce mai des contrafăcute. Nici mierea de albine nu a scăpat de acest păcat. Apicultorii au metodele lor pentru a identifica mierea naturală de cea falsificată. Sunt diverse metode pentru a evita achiziţionarea unui produs contrafăcut.
Mierea naturală are un miros specific de parfumuri care provin de la plantele melifere din care albinele au cules nectarul. Un alt indiciu pentru identificare este compoziţia descrisă pe eticheta borcanului. Dacă mierea conţine multă glucoză, aceasta înseamnă că va cristaliza uşor. Este vorba de mierea polifloră, mierea de rapiţă sau cea de flori de pădure. Dacă un sortiment este cristalizat, atunci mierea este naturală. Dacă pe etichetă este trecut un procent mare de fructoză, mierea nu se cristalizează. Aceasta este mierea de salcâm, iar testul zaharisirii nu e valabil.
Densitatea mierii de albine este un factor important în deosebirea mierii naturale de cea falsificată. Mierea de albine este de 1,45 ori mai densă decât apa. Atunci când se lasă mierea de pe o lingură să se scurgă într-un pahar cu apă, aceasta va cădea rapid la fundul paharului. Mierea falsificată, având o densitate mai mică decât mierea naturală, se va împrăştia foarte uşor în apă atunci când este amestecată cu o linguriţă.
Mierea originală turnată în apa foarte rece nu se dizolvă uşor. Un alt fel de test se poate face cu ajutorul beţelor de chibrit. Se înmoaie câteva beţe de chibrit cu gămălia în miere. Se lasă beţele câteva minute, apoi se încearcă aprinderea lor. Dacă beţele nu se aprind, atunci cu siguranţă mierea nu este naturală.
Se pune puţină miere într-o linguriţă. Cu vârful unui creion chimic se amestecă un minut în miere. Dacă mierea se colorează, atunci este contrafăcută. Mierea naturală pusă pe o bucată de hârtie nu trebuie să se împrăştie.
Ceaiul fierbinte nu se îndulceşte cu miere. Mierea încălzită peste 40 de grade Celsius emană o substanţă toxică. (Corneliu Ciocan)