Ierodiaconul Varlaam Arghirescu, slujitorul neobosit

S-a născut într-o familie de ţărani săraci şi credincioşi din Hangu, jud. Neamţ. De mic copil a fost purtat de sărbători la mănăstirile nemţene, încât a deprins dragostea pentru viaţa monahicească.

După terminarea claselor primare a intrat în chinovia de la Mănăstirea Neamţ, la vârsta de 17 ani fiind tuns în monahism. Mereu se ruga în biserică, citea din vieţile sfinţilor şi postea în tăcere şi smerenie. În 1881, conducerea mănăstirii a hotărât să fie hirotonit diacon. A slujit până în 1892, când a fost luat de la mănăstire şi rânduit să slujească la Catedrala din Iaşi de către mitropolitul Iosif Naniescu. La Iaşi, tânărul ierodiacon a vieţuit ca şi la Neamţ, având două ascultări: veşmântăria bisericii şi slujirea diaconească, fiind deopotrivă alături de cei săraci, ajutându-i, ridicându-le moralul, sfătuindu-i să se apropie de Biserică. În iunie 1942 a trecut la cele veşnice, după ce slujise timp de 50 de ani, sub patru mitropoliţi. A fost petrecut către locul de veci de la Mănăstirea Cetăţuia de mii de credincioşi, zeci de preoţi şi de însuşi mitropolitul Irineu al Moldovei.