„Iertarea este liniște interioară și curățire a sufletului”

În a treia zi a Sfântului şi Marelui Post, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti a fost săvârşită Pavecerniţa Mare, în cadrul căreia Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a citit a treia parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. La final, ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a arătat faptul că Sfintele Evanghelii ce se rostesc în această perioadă reiau constant îndemnul Mântuitorului Hristos de a ne ierta unii pe alţii, acest lucru fiind dovada faptului că virtutea credinţei devine cu adevărat lucrătoare prin iubirea aproapelui.

După rânduială, în cea de-a treia zi a Postului Sfintelor Paşti, în Catedrala Patriarhală a fost săvârşită slujba Pavecerniţei Mari de către un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai catedralei. În cadrul sfintei slujbe, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a citit a treia parte a Canonului Mare, răspunsurile la strană fiind oferite de corul Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, împreună cu membri ai Coralei „Cantus Domini”, conduşi de arhidiaconul Răzvan Ştefan, precum şi de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

După slujba Pavecerniţei Mari, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat faptul că Mân­tuitorul Iisus Hristos, prin glasul Sfintelor Evanghelii citite în această perioadă, ne îndeamnă constant să ne iertăm aproapele, indiferent cât de mult ne-a greşit. „Dreapta credinţă şi trăirea ei nu sunt ușor de realizat, nu sunt ușor de împlinit. Trebuie hotărâre, credință tare, determinare şi efort. Hristos ne-a îndemnat, în Evanghelia pe care am ascultat-o duminică, dar și în Evanghelia de astăzi, să punem începutul cel bun, care este împăcarea. Împăcarea trebuie să fie din convingere, cu oricare dintre aproapele căruia i-am greşit cu ceva, dar, mai presus de toate, împăcarea noastră trebuie să fie cu Dumnezeu, pentru că Domnul Hristos a anulat separația care era între om și Dumnezeu. De aceea, iertarea este ca o spălare a sufletului de tot balastul celor întâmplate în viața cotidiană, este linişte interioară şi curățire a sufletului”, a spus ierarhul.

În continuare, Preasfinţia Sa a arătat importanţa credinţei în viaţa creştină, aceasta fiind începutul cel bun al urcuşului duhovnicesc, dar şi finalitatea efortului nostru pentru dobândirea mântuirii: „Faptele vieţuirii creştineşti nu se săvârşesc pentru a le arăta oamenilor, ci pentru a produce în noi o schimbare spre bine, o transformare lăuntrică. În faţa acestor preocupări, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să fim curajoşi, să avem credință. Credinţa este începutul tuturor. Ea este o realitate interioară nouă, o mișcare a sufletului. Oricâte cunoştinţe am avea, oricâte speculații filozofice, oricâte date din lumea aceasta am deține, nu putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu într-adevăr dacă nu vom consulta descoperirile Lui față de lume, pe care le găsim în Sfânta Scriptură. Pentru a ajunge la cunoaș­terea lui Dumnezeu, dincolo de înțelepciunea lumii acesteia și de mărturia Scripturilor, trebuie să mai avem ceva care le copleșește pe toate, anume harul Preasfântului Duh. O credință care se referă la realitățile viitoare nu poate să fie decât o lucrare a Duhului Sfânt. De aceea, Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să fim încrezători. Ştim că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, «credința este încre­din­țarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute». Cel care crede este un om înţelept, care are în sufletul său teamă şi, în acelaşi timp, încredere. În faţa morţii ne temem, dar teama aceasta nu este fără nădejde. Este o înțelepciune care se sălășluiește în noi prin harul lui Dumnezeu, ca noi să facem din credință începutul mântuirii noastre. Vedem aici cât de importantă este cre­dința. Ea este începutul, dar şi sfârșitul, pentru că ea este încredințarea şi dovedirea celor nevăzute, este dobândirea mai dinainte a făgăduințelor viitoare”.

Totodată, ierarhul a subliniat faptul că, în drumul devenirii fiecărui om, credinţa este forţa animatoare, care aduce în suflet iubirea, ea se materializează şi se desăvârşeşte prin iubire. „Cel care porneşte pe un drum lung și are o destinație, atunci când a pornit în direcţia dorită, știe că, dacă nu se va abate de la acest drum, va ajunge la țintă. Conduşi de credința cea dreaptă și adevărată, vom ajunge toți la ținta noastră, care este unirea cu Hristos. Astfel, avem speranța să dobândim bunătăţile cele viitoare. Credinţa este aceea care ne animă”, a spus Preasfinţia Sa.

În încheiere, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a reliefat faptul că prin credinţă şi iubire putem ajunge la unirea cu Dumnezeu, cele două virtuţi având puterea să schimbe oamenii şi întreaga lume: „Oricât de mare ar fi greutatea pe care o întâmpinăm în devenirea noastră sufletească, Dumnezeu ne este ajutător. El ne-a dat această putere. Prin puterea credinței vom reuși să mutăm și munții. Să fim statornici în această putere lucrătoare a credinţei prin iubire, pentru că ea schimbă fața lumii. Sfânta şi dreapta credință, luminată de harul Preasfântului Duh, ne ajută şi pe noi să ne unim cu Dumnezeu”.

Citirea Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul se încheie, după rânduială, în cea de-a patra zi a Sfântului şi Marelui Post, urmând a fi reluată, integral, în cadrul slujbei Deniei ce se săvârşeşte în seara zilei de miercuri din a cincea săptămână a Postului Sfintelor Paşti.