Împlinirea Evangheliei lui Hristos, bucuria nerostită a Crăciunului

Seria conferinţelor Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) - filiala Iaşi, derulate sub genericul "Naşterea lui Hristos - vremea bucuriei", a continuat marţi, 13 decembrie, în Aula Magna "Mihai Eminescu" a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.

Tinerii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români - filiala Iaşi au organizat, în urmă cu două zile, conferinţa "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...". Prelegerea a fost susţinută de pr. conf. dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" a Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu. Întâlnirea a fost moderată de Dorin Bostan, preşedintele ASCOR Iaşi. "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât nu-şi pune problema cât gândim noi despre El, Cel care ştie planul mântuirii pe care ni l-a pus la îndemână de la primul ("La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" - Facerea 1, 1) până la ultimul verset din Sfânta Scriptură. Fiecare dintre noi valorăm pentru planul lui Dumnezeu o infinitate de soluţii, un nivel de infinit, luate infinit pentru eternitate. Nu există nici un fel de restricţie în ceea ce priveşte dorinţa lui Dumnezeu de a ne avea ca robi ai Săi. La ospăţul acesta la care suntem chemaţi sunt invitaţi în primul rând şchiopii, orbii, neputincioşii. Prietenii care l-au refuzat pe Hristos pot să se laude în continuare cu ogoarele, cu boii şi cu nevestele, dar ei nu mai sunt parte integrantă a bucuriei lui Dumnezeu", a spus pr. conf. dr. Constantin Necula, care a vorbit în continuare despre ospăţul la care sunt chemaţi oamenii, pornind de la Evanghelia din Duminica a XXVIII-a după Rusalii. "Hristos este viaţa noastră" "Mântuitorul povesteşte oamenilor că existau trei prieteni chemaţi să facă ospăţ. În locul a trei oameni, ca să-şi consume ospăţul, stăpânul cheamă orbi, şchiopi, neputincioşi, silindu-i pe toţi care erau pe cale să intre. În mijlocul postului suntem chemaţi la ospăţ, la masă. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât îşi îngăduie să lucreze după dorinţele noastre, ca în permanenţă să ne fie parte integrantă a iubirii care se manifestă faţă de noi. De fiecare dată se vrea a fi Cel care dovedeşte întregii umanităţi, care crede în El, că este Dumnezeul Cel viu. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât Dumnezeu Tatăl i-a îngăduit Fiului să intre în mijlocul nostru asumând viaţa noastră, pentru a deveni viaţa noastră. Într-o rugăciune de la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se spune despre Hristos că este viaţa noastră, nu idiologia noastră. Hristos nu e religia noastră, ci este viaţa noastră. Ortodoxia nu este un mod de exprimare polimorfic într-o lume în care religiosul a înlocuit demult credinţa. Modul acesta de viaţă este constituit exact pe capacitatea lui Dumnezeu de a iubi lumea. Trăim într-o lume care încearcă să înlocuiască vidul de iubire, de comuniune cu tot felul de boli religioase. Ortodoxia nu este religie. Când veţi mai auzi că în sine creştinismul face parte dintre religiile lumii, vă rog să spuneţi acelei persoane să mai înveţe. Creştinismul nu este religie. Creştinismul este Biserică. Creştinismul este un mod de viaţă unic prin care noi înşine ne transformăm în Biserică. Nici o altă religie nu are un dumnezeu care se întrupează. Ca oameni ai Bisericii, ca oameni care ţinem să ne numim creştini, trebuie să dăm tot timpul conţinut creştinismului nostru", a subliniat pr. conf. dr. Constantin Necula. Iertarea, darul îngăduit de Mântuitorul În ultima parte a prelegerii, invitatul tinerilor ascoreni a remarcat că "este bine că ne exprimăm bucuria Crăciunului", îndemnând pe cei prezenţi să împlinească Evanghelia lui Hristos. "Există o bucurie rostită şi una nerostită în raport cu sărbătoarea Crăciunului. Cea rostită se află în colinde, în Liturghie. Cea nerostită să învăţaţi să o rostiţi în fapte: să dăruiţi, să iertaţi, să împliniţi Evanghelia lui Hristos. A ierta este darul pe care Hristos ni l-a îngăduit. Trebuie să propovăduim evanghelia iertării. De fiecare dată trebuie să conştientizezi că Hristos, la fiecare provocare de a ta, răspunde cu forţa Dumnezeului care te iubeşte. Dumnezeu te iubeşte în ciuda prostiei tale şi în ciuda faptului că s-a aşezat în cel mai fragil dintre oameni, într-un prunc, în cea mai fragilă dintre construcţiile omeneşti, într-o iesle. Hristos S-a născut pentru o realitate a smereniei şi a iubirii. Hristos înviat din morţi are un prim mesaj care uimeşte pe apostoli şi pe noi, astăzi: "Pace vouă!", "Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu". Cu alte cuvine ne-a dat o pace care să nască iertarea. După ce dă pace, suflă peste ei spunând "Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute". Din pacea şi binecuvântarea lui Hristos în lume, în realitatea creştină, trebuie să se nască iertarea. Când spunem "Hristos Se naşte, măriţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L", trebuie să fim conştienţi că acest Hristos este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut". Când vom învăţa să-I cerem lui Dumnezeu singurul lucru important pentru noi - mântuirea, vom înţelege şi de ce atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul Născut, care să piară pentru ea", a explicat pr. conf. dr. Constantin Necula. În cadrul conferinţei a avut loc lansarea numărului 5 al revistei de cultură şi spiritualitate ortodoxă ââTheopolisââ, a Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi - filiala Iaşi. La final, Corul "Învierea" al ASCOR Iaşi a susţinut un concert de colinde. Seară de colinde la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi În Sala Coloanelor a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi, va avea loc astăzi, de la ora 17:00, o seară de colinde. Partea a doua a evenimentului va cuprinde în program piesa dramaturgică "Departe". Textul, regia şi scenografia piesei apaţin lui Andrei Atudori, doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, iar actorii vor fi studenţi teologi din diferiţi ani de studii. Acţiunea piesei este legată de sărbătoarea Crăciunului petrecută în diaspora românească. "Felul în care românii plecaţi la muncă peste hotare simt, trăiesc şi petrec Crăciunul este succint radiografiat în această piesă. Emoţii, dor, masa de Crăciun alături de prieteni, dar departe de familie, amintiri, trăirea mai intensă a credinţei sau depărtarea de valorile tradiţionale, conflicte interne şi externe sunt în centrul dialogurilor şi a mişcărilor scenice. Mesajul scenetei este unul ce îndeamnă la reflecţie. Depărtarea de ţară poate transforma omul în bine sau în rău, în funcţie de felul în care fiecare persoană se raportează la ea, iar momentele de sărbătoare, aşa cum este Crăciunul, sunt prilejuri de aducere aminte, de ancorare şi reaşezare în lumina valorilor creştine nepieritoare", a declarat Andrei Atudori. (Tudor Rusu)