Importanţa ascultării sfintelor porunci

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi, la altarul Mănăstirii Mraconia.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, PS Episcop le-a vorbit credincioşilor prezenţi despre post şi despre poruncile bisericeşti, în lumina Evangheliilor din perioada Triodului. "Nu întâmplător, în duminica trecută, Sfânta Evanghelie ne-a pus înainte învăţătura Mântuitorului Hristos despre Înfricoşătoarea Judecată. În duminica aceasta, suntem învăţaţi cum trebuie să postim şi care este valoarea morală a iertării. Adam a pierdut Raiul fiindcă nu a postit şi nu a ascultat de porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o. Prin jertfa de pe cruce, avem şansa de a cântări obiectiv binefacerile apropierii noastre de Dumnezeu. Neascultarea şi neîmplinirea rânduielilor bisericeşti atrage după sine iminenta noastră îndepărtare de frumuseţile Împărăţiei cerurilor. Cu toţii avem ocazia ca, pe întreg parcursul vieţii pământeşti, să sporim duhovniceşte prin sfânta ascultare. De aceea trebuie să respectăm sfintele porunci care sunt rânduite de Biserică pentru îndreptarea noastră". Mănăstirea, distrusă şi refăcută după 200 de ani Mănăstirea Mraconia a fost ctitorită în anul 1523 de familia boierului Nicolae Gârlişteanul. În anul 1628, episcopul Iosif al Mehadiei, rudă apropiată a familiei Gârlişteanu, a lăsat întreaga sa agoniseală mănăstirii, fiind îngropat alături de ctitori. O bună perioadă de timp după moartea vrednicului episcop, mănăstirea a rămas în paragină. A fost revigorată abia în 1658, prin strădania monahului Teofil, care, din mila creştinilor, a reuşit să adune banii necesari pentru restaurarea mănăstirii. La 15 august 1682, documentele consemnează distrugerea totală a mănăstirii prin ardere. De asemenea, se mai menţionează că în anul 1715, chiar în noaptea de Sfântul Mucenic Gheorghe, călugării de la Mraconia sunt ucişi de către turci. În anul 1723, stareţul Mănăstirii Lubostina de pe Valea Timocului (sudul oraşului Pojarevăţ) a adus la Mraconia un sigiliu cu icoana Adormirii Maicii Domnului. Ctitoria Gârliştenilor a fost din nou distrusă în 1738. A fost refăcută abia după 200 de ani (1935), la iniţiativa episcopului de Caransebeş, Vasile Lăzărescu, şi a protopopului de Orşova, Iosif Câmpianu. La 12 septembrie 1967, istoria s-a repetat şi mănăstirea a fost din nou demolată de către regimul comunist. În 1993 a renăscut, piatra de temelie a bisericii fiind pusă de preotul Cristian Târtea, iar în 1995 a fost reînfiinţată ca aşezământ. La 28 mai 2008, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei a aprobat transformarea Mraconiei din mănăstire de călugări în mănăstire de călugăriţe.