În ajun de Bobotează, preoţii sfinţesc casele

Începând cu primele zile ale noului an, preoţii din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei, ca şi cei din întreaga Patriarhie Română, sfinţesc locuinţele credincioşilor, vestind acestora Botezul lui Hristos. Părintele Mircea Szilagyi, protopop al Protoieriei Timişoara II, ne explică semnificaţia acestei tradiţii.

În ajunul Bobotezei şi chiar în ziua praznicului, credincioşii ortodocşi aşteaptă cu bucurie venirea preotului pentru a sfinţi cu Agheasmă Mare atât casele, cât şi ograda cu animale, acolo unde este cazul. "Prin aceasta Biserica participă la viaţa credincioşilor în toate aspectele ei, ceea ce ne arată că fiecare latură a vieţii noastre trebuie pusă în legătură cu Dumnezeu şi lucrarea Lui în lume. Deşi ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi participarea la celelalte servicii religioase din biserică, nu pierdem din vedere nici mediul în care ne desfăşurăm cea mai mare parte a vieţii noastre: casa, gospodăria şi toate cele ce ţin de ea. Întregul microunivers cu care venim în contact, obiecte, clădiri, automobile, diverse obiecte de uz casnic şi industrial sunt prelungiri ale activităţii noastre, inovaţii şi creaţii omeneşti care poartă pecetea celui care le-a creat. Prin urmare, şi ele trebuie binecuvântate. Preotul este slujitorul lui Dumnezeu care vine în numele Lui şi cu binecuvântarea Lui - prin agheasmă - le binecuvântează şi le sfinţeşte", a spus pr. Mircea Szilagyi. Restabilirea ordinii fireşti a naturii Referitor la vechimea acestei tradiţii la români, părintele protopop a subliniat că vizitarea de către preot a creştinilor cu apa sfinţită de Bobotează este o tradiţie venerabilă la poporul român, lucru sesizabil mult mai bine la ţară, unde credincioşii aşteaptă cu multă nerăbdare vizita preotului. Ţăranii ţin foarte mult să aibă pentru acest moment casa curată, împodobită cu crengi de busuioc, ei înşişi ţinând în mâini lumânări aprinse ca simbol al trezviei şi al rugăciunii, precum fecioarele înţelepte din Evanghelie. "Ţăranii trăiau în natură ca într-o catedrală pe care nu se cuvine să o necinstim sau întinăm prin acte imorale păcătoase; animalele, şi ele create de Dumnezeu, nu trebuie tratate cu cruzime sau private de îngrijirea necesară. Necurăţiile nu au ce căuta în casă, iar dacă toate aceste neorânduieli uneori se întâmplă, Biserica, prin slujitorii ei, sfinţeşte, restabileşte curăţia originară, ordinea firească a naturii prin stropirea cu agheasmă. Toţi participanţii la slujbele de sfinţire cu agheasmă sunt stropiţi din abundenţă cu apa sfinţită şi simt un sentiment de curăţie, de primenire. Acesta este şi motivul pentru care cei de la ţară aşteaptă cu bucurie vizita preotului care constituie un adevărat eveniment pentru comunitate", a declarat pr. Mircea Szilagyi. Părintele Mircea Szilagyi a evidenţiat faptul că în mediul urban, în vremurile mai noi, acest sentiment s-a diluat, întrucât contactul direct cu natura, cu "firea" este slăbit şi mediat. Însă mai ales în oraşe caracterul pastoral al acestor vizite trebuie accentuat: adeseori, pentru preoţi, aceste vizite constituind o ocazie unică de a lua legătura cu acei credincioşi care vizitează rar sau deloc biserica şi care pot primi acum un impuls, un îndemn din partea preotului de a se apropia mai mult de Dumnezeu, de a cerceta biserica. "Nu în ultimul rând, preotul poate identifica şi cazurile deosebite care necesită o intervenţie pastorală sau socială urgentă. Este păstorul care cercetează turma (Apoc. 3, 20). Ceea ce este un motiv în plus pentru a evita cazurile jenante şi nefericite în care vizita unor clerici este motivată exclusiv şi doar de raţiuni mercantile, de "câştigul urât", şi nu de "dragoste" (I Petru 5, 2)", a mai menţionat părintele protopop.