În căutarea teologiei şi a înţelepciunii vieţii creştine

Data: 23 Ianuarie 2013

La 16 ianuarie 2013 s-a mutat la Domnul teologul George Alexe, istoric, eseist, publicist, poet şi editor, important misionar laic pe alte meridiane. Stabilit în Detroit, a fost sufletul comunităţii româneşti alături de harismaticul arhiepiscop Victorin, odihnit apoi la Putna. De aceea viitorul cercetător al activităţii Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române în noul continent, ca şi a răposatului ei conducător în mai multe decenii, va trebui să cunoască zbaterea şi realizările defunctului care ne preocupă acum.

 
 
Născut la 26 noiembrie 1925 în comuna Smârdan din judeţul Buzău, viitorul autor al „Dioramelor“ urmează Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul“ din capitala judeţului. Conducătorul acestei instituţii bisericeşti era în anii celui de-al Doilea Război Mondial vrednicul profesor şi director Gheorghe Marinescu, de origine din partea locului. Această circumstanţă de suflet, ca şi tancurile rânduite până şi în curtea seminarului frecventat, risipeşte totuşi confuzia din sufletul tânărului absolvent. Îl face să se înscrie la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti (1945-1949), dobândind licenţa sub călăuzirea preotului profesor Dumitru Stăniloae.

La amvonul demnităţii istoriei românilor şi al vredniciilor Ortodoxiei

După stabilirea în Canada, în 1969, şi apoi în Statele Unite (din 1971), teologul omagiat va continua şi va întregi formaţia sa bucureşteană. Se ştie astfel că a studiat la College of Applied Arts and Technology din Waterloo, Ontario, Canada (1970). Între 1986 şi 1991 urmează cursurile prin corespondenţă de la The Ambassador Bible College din Pasadena, California. 
 
Amintitele date şi strădanii cărturăreşti sunt într-un fel urmarea cerinţelor activităţii practice la care l-a obligat viaţa postuniversitară. Este vorba de parcurgerea mai multor slujbe: redactor la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, bibliotecar şi cercetător la Biblioteca Sinodală de la Mănăstirea Antim (1960-1965), inspector general patriarhal şi cercetător în Departamentul Relaţii Externe al Patriarhiei Române (1966-1969). Trebuie să evidenţiem acum sentimentele teologilor din preajma anilor 1960 faţă de mai vârstnicul lor coleg. Cum minimalizarea socială a epocii, ba chiar dispreţul cultivat de către autorităţi se manifestau la lumina zilei, ei se simţeau tonificaţi sufleteşte şi încurajaţi în prezenţa lui George Alexe. Avea omul acesta o stabilă aşezare lăuntrică prin care se impunea în oricare situaţie. „Făptura lui de înger rătăcit“, cum l-a caracterizat Aurel Sasu, îl ferea de tulburările vremelniciei şi-l răsplătea cu seninătate şi cu un optimism molipsitor. Poate că se topeau aici exerciţii cotidiene de urcuş spre alte taine ale existenţei, tălmăcite teologic, cu moştenirile părinteşti cultivate din copilărie.
 
Cu formaţia şi deprinderile din presa bisericească din ţară, George Alexe a putut fi de mare folos preocupărilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Statele Unite şi Canada. În 1976 ajunge chiar secretarul Departamentului publicaţiilor prestigioasei instituţii. Este numit apoi reprezentantul ei în Conferinţa permanentă a episcopilor ortodocşi canonici din America, în Ecumenical and Theological Commission (1978-1980; 1983-1998) şi în alte organisme cu caracter bisericesc internaţional.
 
Poate că cea mai constantă latură a preocupărilor pentru presă a autorului „Dioramelor“ o constituie colaborarea sa, literară şi managerială, la revista „Credinţa“ din Detroit (din 1970), la „Lumină Lină“ - „Gracious Light“ din New York şi editarea anuală a Calendarului „Credinţa“ a amintitei arhiepiscopii din Detroit, în total 30 de volume.
 
Bineînţeles că activitatea publicistică a sa este prezentă şi în alte reviste din străinătate. Amintim aici doar câteva: „Observator“ (München), „Adevărul“ (Hamilton, Ontario), „Le Courrier roumaine“ (Paris), „The Altar“ (Londra). 
 
Îndeosebi prin „Comuniunea românească“ (1973-1984), înfiinţată de George Alexe la Detroit, au fost promovaţi pe meridiane americane marii scriitori români Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Ion Alexandru. Dintre poeţii români contemporani, amintim pe D. Ichim, pe Silvia Cinca, pe Ana Blandiana.
 
Teologii români mai prezenţi în gândurile editorului de la Detroit sunt următorii: pr. acad. Dumitru Stăniloae, pr. prof. Petru Rezuş. pr. prof. Mircea Păcurariu, acad. Virgil Cândea.
 
Activitatea teologică, artistică şi editorială este întregită de una de valorificare a tradiţiei naţionale şi populare. Prin Societatea Corală şi Culturală „România“, pe care a înfiinţat-o la Detroit (1971-1994), ajutat permanent de talentata sa soţie, Didi, licenţiată în Arte plastice la Bucureşti, au fost prezentate numeroase concerte de colinde şi de muzică psaltică într-un decor folcloric de trăire autentic românească.
 
Tot George Alexe a susţinut mai multe zeci de ani rubricile de religie şi de cultură de la posturile locale de radio şi de televiziune. A conferenţiat la numeroase simpozioane şi la congrese internaţionale din Statele Unite, din Canada şi din Austria. De obicei, acestea erau găzduite de Western Michigan University, Kalamazoo. Ne referim la repetate conferinţe despre Dionisie Exiguul, dar şi la „Chrisian Essence of the Romanian Humanism“ (San Francisco, 1979), la „Theologie et Spiritualite ortodoxe dans le folklore roumain“ (Toronto, 1984), la „Ethnicity and Autocephaly of the Romanian Christianity“ (Viena, 1985). Toate acestea au fost strânse în volumul „Diorame şi eseuri. Teologice şi literare“, Washington, 1996. 
 
George Alexe a colaborat cu un alt mare om de cultură din America, reputatul preot român din New York,Theodor Damian, paroh la Capela „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, poet, filosof şi editor de prestigiu. Acesta a înfiinţat acolo Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă.

Ispitele artei poetice

George Alexe a scris şi poezie, cel dintâi volum al său se intitulează „Tărâmul dinspre cer“ (1991). În poezia sa se identifică şi o temă a înstrăinatului. Se simte aceasta în sentimentul dorului de care aminteşte, care îmbracă la el veşmântul infinitului. Alte imagini, precum şirul de cocori, carele cu coviltir, prezenţa cotidiană a sfinţilor, propun recuperarea unor iluzii pierdute. Ele au o origine în folclorul şi naraţiunile tradiţionale în satele formate prin transhumanţă, cum sunt aşezările din pre-stepa Bărăganului.
 
Menţionăm că lista volumelor autorului poate fi consultată la pr. prof. univ. dr. Mircea Păcuraru, „Dicţionarul teologilor români“, Bucureşti, 2002, p. 14; Aurel Sasu, „George Alexe în fereastra gândului“, în „Lumină Lină“, V (2000), nr. 4, pp. 123-127. Articolele din ultima parte a vieţii se regăsesc la pr. prof. univ. dr. Gheorghe I. Dragulin, „Dicţionar bio-bibliografic. Teologi ortodocşi români şi străini - sec XIX-XXI“, Bucureşti, 2012, p. 36 şi urm.
 
La 22 ianuarie 2013, trupul său neînsufleţit a fost adus în ţară pentru înmormântare. Activitatea, opera şi manuscrisele acestui  teolog şi literat de vocaţie vor mângâia în veac pe cei care se vor apleca asupra lor cu credinţă şi cu dragoste. 
 
Bunul Dumnezeu să-l mântuiască, să-i dea fericire veşnică! (Pr. prof. dr. Gheorghe I. Drăgulin)