In memoriam Florin Constantiniu

Un articol de: Marius Nedelcu - 25 Aprilie 2013

La Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de la Mănăstirea Antim din Bucureşti a fost comemorat miercuri seara academicianul şi istoricul Florin Constantiniu, la un an de la mutarea sa la cele veşnice. 

Conferinţa din Sala „Conon Mitropolitul“ a bibliotecii a fost deschisă cu prezentarea unei expoziţii ce cuprinde manuscrise religioase ale regretatului istoric şi volume cu dedicaţii de la diferite personalităţi cu care dânsul s-a întâlnit în cursul vieţii şi activităţii sale de cercetare a istoriei. Manuscrisele religioase cuprind rugăciuni traduse din limbile rusă şi germană, meditaţii, cugetări asupra unor citate biblice care aduc înaintea publicului figura religioasă a lui Florin Constantiniu care, după mărturia celor care l-au cunoscut, a fost un patriot desăvârşit şi un iubitor al Bisericii strămoşeşti. În cadrul întâlnirii, personalitatea discretă a istoricului a fost evocată de academicianul Alexandru Boboc, Vasile Buga, directorul Centrului de studii ruse şi sovietice „Florin Constantiniu“ din cadrul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, părintele arhim. Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, Dorin Demostene Iancu, istoric şi ucenic al lui Florin Constantiniu. „Este foarte greu să fac un portret al activităţii ilustrului meu coleg care, datorită meritelor sale, a şi fost ales membru al Academiei Române, unde a desfăşurat o activitate foarte apreciată atât în întâlnirile cu publicul Academiei, cât şi în şedinţele pe secţii de specialitate. El a îmbinat întotdeauna activitatea publică, discursul în rândul celor dornici să cunoască cu cercetarea concretă. Vă sunt la dispoziţie o parte din cărţile lui, din cercetările lui, studiile, articolele lui. El avea darul de a supune faptele pe care le depista unei interpretări unice, făcând ceea ce se numeşte astăzi filozofic un act hermeneutic“, a spus acad. Alexandru Boboc. Florin Constantiniu s-a remarcat în rândurile cunoscuţilor săi şi printr-o modestie exemplară, el refuzând orice merit personal sau omagiere publică, şi plasa întotdeauna evenimentul despre care vorbea înaintea personalităţii sale. „Era un om de o rară modestie, generos. Dacă avea o carte, ţi-o dădea cu foarte mare uşurinţă. Avea grijă câteodată să cumpere un nou exemplar şi aşa se întâmpla să aibă mai multe exemplare din acelaşi volum. Era un iubitor de carte şi era la curent cu tot ceea ce-i apărea“, a spus Vasile Buga.