In memoriam: Motivele cinstirii Brâului Maicii Domnului

PS Ioachim

Episcopul Huşilor Potirul în care S-a aşezat Hristos a fost înveşmântat cu Brâul pe care Sfânta Fecioară l-a purtat până a născut pe Mântuitorul lumii. După două mii de ani, acest odor a fost adus pe pământul Moldovei şi Dobrogei spre a sfinţi inimile şi cugetele clerului şi credincioşilor ortodocşi români. Cu toate că milioane de credincioşi de pe pământul sfânt al Moldovei au avut fericirea să se închine şi să sărute acest binecuvântat veşmânt, întrucât mulţi dintre credincioşii acestei eparhii nu au avut posibilitatea să primească această binecuvântare, pentru mângâierea lor, redăm mai jos istoria Brâului Maicii Domnului, precum şi motivele supra-cinstirii pe care Biserica Ortodoxă o acordă Sfintei Fecioare Maria. Conform Sfintei Tradiţii, Cinstitul Brâu a fost ţesut de însăşi Maica Domnului, pe care l-a încredinţat Sfântului Apostol Toma, atunci când a venit la mormântul ei, în Grădina Ghetsimani. Până în sec. al IV-lea, Brâul Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim. După un scurt transfer în Capadocia, este readus în oraşul sfânt de către împăratul bizantin Teodosie cel Mare. Fiul acestuia, Arcadie, a fost salvat, în anul 380, de la înec în chip minunat de însăşi Maica Domnului. În semn de recunoştinţă, în anul 395, împăratul Arcadie a adus acest cinstit odor la Constantinopol şi l-a aşezat în Biserica Vlahernei, unde se păstra şi Veşmântul Maicii Domnului, căruia în timpul cruciadelor (sec. XI-XII) i se va pierde urma. Împărăteasa Zoe, soţia împăratului bizantin Leon cel Înţelept (886-912), fiind vindecată prin atingerea şi sărutarea Cinstitului Brâu, în semn de recunoştinţă, l-a cusut în fir de aur, în forma în care se păstrează şi astăzi, şi l-a reaşezat în racla de argint dăruită de către împăratul Arcadie. În calendarul creştin ortodox, acest eveniment, al reaşezării Brâului în raclă, este pomenit la 31 august. Împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355) a dăruit Cinstitul Brâu Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos. Ulterior, acesta a fost împărţit în trei: o parte a rămas la Vatoped, în timp ce celelalte două părţi au fost dăruite, în anul 1522, Mănăstirii Kato Xenia, situată la 50 km de Volos (Grecia). Racla cu cele două fragmente din Brâul Maicii Domnului a fost adusă la Iaşi în ziua de 12 octombrie 2001, la iniţiativa PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, fiind purtată în procesiune în oraşele Suceava, Botoşani, Roman, Bacău, Vaslui, Bârlad, Galaţi, Brăila, Tulcea şi Constanţa. Datorită evlaviei cu care milioane de credincioşi de pe aceste plaiuri româneşti s-au închinat şi au sărutat acest odor - care, din 1522, nu a părăsit niciodată Mănăstirea Kato Xenia -, aici pe pământul nostru românesc, Brâul Maicii Domnului a devenit izvorâtor de mir frumos mirositor. De-a lungul timpului, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumăraţi bolnavi şi a ajutat pe multe femei care doreau să aibă copii. Cultul de supra-venerare a Sfintei Fecioare Maria se păstrează de 2.000 de ani în Ortodoxia noastră. (text extras din Cronica Episcopiei Huşilor, vol. VII, 2000)