În orice lucru e un dram de frumuseţe

Modul cum surprindem realitatea este unul propriu fiecărei persoane. Şi diferenţele pot fi mari, ca de la cer la pământ. Cuvântul lui Hristos ne asigură de acest fapt atunci când afirmă: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine este întuneric, atunci întunericul, cu cât mai mult?“(Mt. 6, 22-23) Ca să ajungem la o vedere curată ne trebuie însă multă nevoinţă. Ea ne va descoperi frumuseţi nebănuite, ascunse unei priviri superficiale.

 

O poveste ne spune că pe când un pustnic mergea prin Ţara Sfântă însoţit de ucenicii Săi, pe marginea drumului a zărit cadavrul unui cal. Era aşezat în şanţul care despărţea calea pe unde păşeau oamenii de ţinutul pietros. Probabil fusese abandonat de un stăpân care, nemulţumit să-i ofere doar mâncare fără să se folosească de el, îl părăsise. Acum nu mai rămăseseră decât oasele de el. Ucenicii, privind scheletul animalului, întoarseră repede capul. Rămăşiţele unui cal mort nu-ţi oferă o privelişte prea încântătoare ochilor. Călătorii şi-au continuat drumul vorbind despre urâţenia pe care o văzuseră, dar bătrânul părea că nu este de acord cu ei. Le spuse: „Da, calul nu arăta prea grozav, dar aţi văzut ce dinţi frumoşi avea?“ (Augustin Păunoiu)