„În România, biblioteca este un loc savant în care omul are complexe“

Doar 10% dintre români merg la biblioteca publică, potrivit datelor din Anuarul Statistic, a afirmat dr. Hermina Anghelescu, conferenţiar la Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării de la Wayne State University, Detroit, Michigan. Hermina Anghelescu a susţinut că biblioteca trebuie să fie un centru de informare, "unde să mă duc să-mi iau o informaţie, dar nu informaţie din asta savantă, unde să mă duc să învăţ să lucrez pe calculator şi apoi să fiu învăţat cum să caut pe calculator o informaţie".

Interesul publicului român pentru biblioteca poate fi crescut prin deschiderea bibliotecii, deschiderea fizică şi dorinţa de a servi colectivitatea, apreciază dr. Hermina Anghelescu, conferenţiar la Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării de la Wayne State University, Detroit, Michigan, într-un interviu acordat Agenţiei Agerpres. "Oamenii se duc la bibliotecă într-o situaţie extremă, când au nevoie de ceva, nu consideră biblioteca al treilea loc, a treia casă. Mă duc să mă destind la bibliotecă, mă duc să mă întâlnesc cu cineva. Câtă lume îşi dă întâlnire la bibliotecă? În Europa, când te duci într-un oraş nou, lumea te duce să-ţi arate cele mai vechi locuri - la catedrală, la muzeu, la castel. În America, de obicei clădirile de bibliotecă sunt cele mai fastuoase şi, când te duci acolo pentru prima dată, lumea te duce la bibliotecă", susţine dr. Anghelescu. În opinia acesteia, în România, biblioteca este, în continuare, "un loc savant, şi omul are complexe. Nu ştie că la bibliotecă se poate duce să găsească informaţie, de exemplu cum să scoată o pată de ketchup de pe pantalon". În ceea ce priveşte fondul de carte, "nici o bibliotecă nu îşi poate permite să achiziţioneze tot ce doreşte, niciunde în lume, dar sunt biblioteci unde am fost şi am discutat cu directori şi mi-au spus că de doi ani nu au mai adus o carte nouă în bibliotecă, iar acest lucru este, cu adevărat, trist". Bibliotecarii, îndemnaţi să se adapteze timpului Hermina Anghelescu este de părere că adolescenţii constituie un segment de populaţie pe care bibliotecile publice nu îl servesc mai deloc în România. Potrivit conferenţiarului, bibliotecarul trebuie să ţină pasul cu tehnologia şi cultura informaţională şi să "iasă din găoacea lui", pentru a ieşi în comunitate. "Ca publicul acesta de secol XXI să vină la noi, în bibliotecă, mai avem şi noi ceva de făcut. De foarte multe ori când te duci la bibliotecă, bibliotecarul este cu nasul în carte şi nu vrea să fie deranjat. Publicul este perceput ca un fel de inamic al bibliotecii, biblioteca este acolo ca să păstreze valorile culturii naţionale şi atât, să le păstreze, nu să le comunice, nu să le transmită, nu să dea acces publicului la ele, este o chestiune de mentalitate care trebuie schimbată", a adăugat conferenţiarul. Dr. Hermina Anghelescu s-a aflat în România în perioada 19-27 aprilie, în cadrul unui program finanţat de Departamentul de Stat al SUA, prin care Ambasada americană susţine eforturile bibliotecilor şi ale instituţiilor de învăţământ de a sprijini studenţii, elevii şi publicul larg din România să dezvolte aptitudini de a regăsi şi a evalua eficient resurse de informaţii relevante, prin tehnici adecvate. "Când te duci la bibliotecă, nu trebuie să te simţi jenat" "Bibliotecile din America sunt considerate nişte centre de informare care se pun la dispoziţia întregii societăţi şi sunt gata să răspundă la orice întrebare. Bibliotecile publice americane au nişte site-uri foarte bine puse la punct, foarte bine dezvoltate, uşor de navigat, unde realmente găseşti informaţie, pe când site-urile multor biblioteci publice din România, chiar judeţene, lasă de dorit. Nu găseşti ce-ţi trebuie, nu toate bibliotecile publice au un catalog on-line, deci nu pot să ştiu ce este în colecţia bibliotecii, trebuie să iau autobuzul şi să mă duc acolo, eventual să-l întreb pe un bibliotecar care s-ar putea să mă conducă, să mă dirijeze către un catalog tradiţional, cu fişe. Asta este o mare diferenţă. Bazele de date la care se abonează toate bibliotecile publice din Statele Unite, baze de date care costă foarte mult, sunt cumpărate poate prin unirea eforturilor financiare ale mai multor instituţii, dar care sunt puse la dispoziţia publicului cu precădere când biblioteca este închisă, deci din nou dorinţa de a pune informaţia în slujba individului la orice oră din zi şi din noapte. În Statele Unite bibliotecile publice sunt deschise mult mai mult decât cele din România. S-a remarcat acum, de când cu criza economică, o creştere enormă a frecventării bibliotecii, mai ales datorită faptului că bibliotecile publice se pun în slujba celor care sunt în căutare de serviciu şi bibliotecarii îi asistă pe şomeri să-şi caute slujbe, să-şi facă un CV, să îl depună on-line, sunt oameni care nu ştiu să folosească internetul şi în America, deci o luăm de la zero cu acea alfabetizare informaţională de care discutam. Îl învaţă pe individ să-şi deschidă un cont de e-mail, să ştie cum să ataşeze un document şi să-l trimită, pentru că tot acest proces se face electronic", susţine dr. Hermina Anghelescu. ▲ "Când te duci la bibliotecă, nu trebuie să te simţi jenat" "Bibliotecile din America sunt considerate nişte centre de informare care se pun la dispoziţia întregii societăţi şi sunt gata să răspundă la orice întrebare. Bibliotecile publice americane au nişte site-uri foarte bine puse la punct, foarte bine dezvoltate, uşor de navigat, unde realmente găseşti informaţie, pe când site-urile multor biblioteci publice din România, chiar judeţene, lasă de dorit. Nu găseşti ce-ţi trebuie, nu toate bibliotecile publice au un catalog on-line, deci nu pot să ştiu ce este în colecţia bibliotecii, trebuie să iau autobuzul şi să mă duc acolo, eventual să-l întreb pe un bibliotecar care s-ar putea să mă conducă, să mă dirijeze către un catalog tradiţional, cu fişe. Asta este o mare diferenţă. Bazele de date la care se abonează toate bibliotecile publice din Statele Unite, baze de date care costă foarte mult, sunt cumpărate poate prin unirea eforturilor financiare ale mai multor instituţii, dar care sunt puse la dispoziţia publicului cu precădere când biblioteca este închisă, deci din nou dorinţa de a pune informaţia în slujba individului la orice oră din zi şi din noapte. În Statele Unite bibliotecile publice sunt deschise mult mai mult decât cele din România. S-a remarcat acum, de când cu criza economică, o creştere enormă a frecventării bibliotecii, mai ales datorită faptului că bibliotecile publice se pun în slujba celor care sunt în căutare de serviciu şi bibliotecarii îi asistă pe şomeri să-şi caute slujbe, să-şi facă un CV, să îl depună on-line, sunt oameni care nu ştiu să folosească internetul şi în America, deci o luăm de la zero cu acea alfabetizare informaţională de care discutam. Îl învaţă pe individ să-şi deschidă un cont de e-mail, să ştie cum să ataşeze un document şi să-l trimită, pentru că tot acest proces se face electronic", susţine dr. Hermina Anghelescu. ▲ Biblioteca Congresului SUA, cea mai mare instituţie de cultură din lume Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, care ocupă trei clădiri în Washington, este considerată cea mai mare bibliotecă din lume după numărul de rafturi, numărul de cărţi şi numărul de obiecte aflate în colecţia sa. Aceasta deţine 30 milioane de cărţi şi alte materiale tipărite în peste 470 de limbi, mai mult de 61 milioane de manuscrise, cele mai rare colecţii de cărţi din America de Nord, peste un million de ediţii ale ziarelor din întreaga lume din ultimele trei secole, filme, 4,8 milioane de hărţi, 2,7 milioane de înregistrări, peste 13,7 milioane de poze şi imagini. Aici este păstrat şi originalul Declaraţiei de Independenţă. În cei 208 ani de existenţă, biblioteca a avut doar treisprezece directori, care au fost numiţi de preşedintele SUA, la recomandarea şi aprobarea Senatului ţării. ▲ Biblioteca Naţională a României cuprinde 9 milioane de unităţi bibliografice Actul de naştere al Bibliotecii Naţionale a României a fost un decret din anul 1955, prin care s-a decis înfiinţarea Bibliotecii Centrale de Stat cu rang şi atribuţii de bibliotecă naţională. Încă din primii ani de activitate, Biblioteca Naţională s-a preocupat de organizarea fondurilor de bibliofilie, prin constituirea Serviciului de Colecţii speciale, care avea să cuprindă, conform normelor stabilite de Pierre Breillat, în cunoscuta sa lucrare "La réserve precieuse dans les bibliothéques", cărţi vechi şi rare, manuscrise, lucrări de artă precum stampele, gravurile şi desenele, documente de arhivă, fotografii, materiale cartografice, corespondenţă, periodice româneşti vechi, tipărituri şi înregistrări muzicale. Colecţiile bibliotecii cuprind, potrivit informaţiilor prezentate pe site, circa 9.000.000 de unităţi bibliografice cu caracter enciclopedic, organizate în fonduri curente - publicaţii româneşti şi străine (cărţi, ziare şi reviste) - şi fonduri ale colecţiilor speciale (bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice româneşti vechi, stampe, fotografii, cartografie, audiovizual). Ziua de 23 aprilie a fost desemnată de UNESCO drept "Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor", în România fiind marcată şi Ziua Bibliotecarului.